News Flash:

Legenda Detunatei - FOTO

9 Februarie 2012
2654 Vizualizari | 0 Comentarii
Era demult, foare demult, cand pe frumoasele plaiuri ale Ardealului se luptau pentru stapanire uriasii cu zanele. Si se spune ca in tinutul incantator unde se afla acum Buciumanii si Detunata a tabarat o ceata de uriasi si au luat in stapanire plaiurile si codrii pustii. Capetenia lor era cel mai neimpacat dusman al zanelor; era vai si amar de acea zana care cadea in mainile lui, aceea nu mai vedea soarele cu ochii, caci strasnicul capitan jurase moarte tuturor zanelor.

Voinicul urias avea un fecior, frumos si drept ca bradul din munte si viteaz mare minune. Singura placere a acestuia era lupta vitejeasca, iar cand luptele conteneau, pleca la vanat prin codri, ca sa se lupte cu ursii si bourii ce se aflau pe acele vremuri in munti; in lupta cu ei, feciorul de uriasisi stampara dorul de vitejie, dorul de razbunare…

Odata, strabatand foarte departe prin cei codri fara poteci, inopta prin padure. Nestiind incotro sa deie, se puse sa doarma peste noapte la radacina unui brad. Dar n-apuca sa atipeasca, cand zareste prin padure incolo o mica raza de lumina si in urechi ii strabate sunetul unui glas care canta o doina atat de dulce si atat de fermecatoare, cum nu se mai auzise pana atunci niciodata…

Era glas dulce de femeie…Voinicul sari drept in picioare, mai asculta o clipa rapitorul cantec, apoi isi indrepta pasii spre lumina ce licarea printre brazi. Si ce sa vada?  In o mica poienita, langa un foc de vreascuri, sedea cantand o tanara fecioara, frumoasa si ademenitoare, ca un vis placut din o noapte senina…Era o zana, dintre acelea carora tatal sau le jurase moarte…Zana, zarindu-l, voi sa fuga, dar voinicul o opri, si mult, mult au stat ei povestind si glumind laolalta.

Focul de vreascuri a aprins in inimile lor un alt foc mai puternic, focul dragostei patimase si mistuitoare. Din acel ceas voinicul urias se schimbase cu totul, nu era ca mai-nainte. O tristete adanca il coplesi si nu avea atat dor decat sa plece prin codri, unde il astepta zana, cu cantecul ei fermecator.

Tatal sau, batran urias , avea o banuiala de acest lucru si odata ii urmarii pasii, insotit de o mare ceata de uriasi. Si ce sa vaza? Feciorul sau se afla in bratele unei zane, tocmai pe locul unde se inalta azi Detunata.

Un strigat de manie si nevinovata zana cazu strapunsa de sabia batranului. In minutul urmator, insa, si batranul se rostogoli alaturi, lovit in inima de pumnalul fiului sau.

Iarba si muschii se colorara cu sange, iar feciorul urla si mugea frant de durere, cum muge vita in agonia mortii. De atunci, o minune! La glasul lui rasunara tunete si traznete infioratoare, de se cutremurau muntii si vaile.

Pamantul se crapa si inghiti pe cei doi indragostiti, iar traznetele si limbile de foc ce ieseau din maruntaiele pamantului schimbara in stane de piatra trupul crudului batran si pe ceilalti uriasi.

Si asa au ramas cu totii pana in ziua de azi, caci din trupurile lor s-au facut stalpii Detunatei.

Galerie Foto

coloane_de_bazalt_detunata-1
voinicul urias traznetele maruntaiele pamantului stalpii detunatei
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1077 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013729 (s)

loading...