News Flash:

Minunile Manastirii Dervent - VIDEO

4 Ianuarie 2012
1990 Vizualizari | 0 Comentarii
Cu multa vreme in urma, pe dealul Ostrovului, in apropiere de oraselul bulgar Silistra, oamenii au descoperit cu uimire ca din pamant au inceput  sa creasca patru cruci solide din piatra. Nu era vreo inventie sau vreun zvon scornit de oameni, ci pur si simplu crucile se inaltau din pamant, cu de la sine putere, amintindu-le celor batrani de o legenda straveche…

La Dervent, urmele  Sfantului Apostol Andrei si ale primilor crestini sunt inca vii. Undeva, in apropiere se afla cunoscuta Pestera a Apostolului. La Basarabi (astazi denumit Murfatlar), stau ascunse de peisajul dobrogean primele biserici de creta, sapate in stanca moale a muntilor calcarosi, iar la Halmyris, Isaccea sau Niculitel, isi dorm somnul de veci marii nostri martiri si intemeietori de credinta: Zotic, Atal, Camas, Filip, Epictet, Astion, Chiril, Darius sau Evagrie.
Pe buna dreptate putem spune ca dealul Ostrovului, ca si intreaga zona, e Bethleemul nostru romanesc. Crucile vii de la Dervent par sa fi crescut asa cum Vasile Voiculescu spunea, ca niste pomi roditori, stropiti din belsug cu picurii de sange ai primilor martiri romani.
Orice drumet ce va calatori prin aceste stravechi meleaguri trebuie sa faca un popas si la Dervent.

Dupa cum traditia ne spune, pe malul drept al Dunarii, la o distanta de numai doi kilometri de manastirea Dervent, a existat o cetate antica romana cu numele de Dervent, denumire care inseamna lagar sau garnizoana romana, dar si vad de trecere sau trecatoare in limba turca. Cetatea Dervent, dupa o epoca infloritoare pana aproximativ in anul 1036, a fost distrusa de pecenegi impreuna cu cetatile Dinocetia, Capidava si Sucidava. In aceasta zona dainuie si astazi ruinele falnicei cetati romane.

La sfarsitul secolului I, Sfantul Apostol Andrei, Cel Intai Chemat la apostolie, in misiunea sa de crestinare ajunge sa-L propovaduiasca pe Hristos in Scythia Minor, adica in Dobrogea de astazi, care in acea vreme inca era parte a Imperiului Roman. Credinta crestina era interzisa in acea perioada. Sfantul Apostol Andrei se adaposteste intr-o pestera aflata la 37 de kilometri de manastirea Dervent, in comuna Ion Corvin, unde astazi este ridicata si o manastire in cinstea si in amintirea sfantului, crestinatorul Romaniei.

Mai tarziu opera misionara a Sfantului Apostol Andrei va reveni unor ucenici ai sai, un preot si trei fecioare care vor ajunge si in marea cetate Dervent la Dunare pentru a propovadui credinta. Ajunsi aici cei patru sunt prinsi si condamnati la moarte, dupa ce fusesera sfatuiti sa se lepede de Hristos. In momentul martirajului, traditia acestui Sfant Lacas ne spune ca ei erau asezati astfel: Preotul se afla pe locul in care se afla acum Crucea Sfanta din absida stanga a bisericii, crucea facatoare de minuni si tamaduitoare, iar cele trei fecioare se aflau in fata bisericii, mai precis in fata Sfantului Altar. Vazand ca nu pot fi determinati sa-si renege credinta lor adevarata, Sfintii Martiri au fost chinuiti groaznic. Trupurile acestor Sfinti au fost aruncate in Dunare, dupa ce au fost arse pe rug pentru a nu fi venerate de crestinii aflati in cetate. Pe locul unde au fost ei martirizati traditia ne spune ca au crescut din pamant patru pietre in forma de cruce cu insusiri tamaduitoare si facatoare de minuni care, de-a lungul veacurilor, s-au dovedit a vindeca diferite boli sufletesti si trupesti.

Dupa ce Sfintele Cruci au crescut din pamant in jurul lor au aparut niste comunitati monahale. Viata crestina in Dobrogea sau viata bisericii in primele veacuri era intensa si foarte bine organizata existand numeroase biserici si manastiri. Chiar si astazi aceasta zona, fosta Scythia Minor, se mandreste cu acele ruine si acele biserici, cu criptele Sfintilor Martiri, pentru ca aici a fost ota in Hristos, o traire duhovniceasca aleasa. In 1036 a fost distrusa si cetatea Dervent.

Dupa cateva secole locurile unde cresteau Sfintele Cruci au devenit pustiite, Dobrogea fiind ocupata de Imperiul Otoman. Mosiile din zona au revenit unui turc, Ahmet bei care era insarcinat si cu pazirea frontierei Dobrogei. Acest turc, auzind de puterea miraculoasa a Crucilor Sfinte le va ocroti si urmasii lui le vor venera timp de aproape cinci secole. El era un om foarte credincios. Se spune ca in traditia acestei familii oamenii se crestinau pe ascuns pentru ca, la turci crestinismul era interzis si aceasta traditie de pastrare si venerare a Sfintelor Cruci in familia acestui pasa s-a facut pana pe la inceputul secolului al XIX-lea cand un descendent al lui Ahmet bei le va distruge. Foarte multi sclavi veneau sa lucreze pe mosia acestui turc numai pentru a putea atinge Sfintele Cruci si a se vindeca spiritual si fizic. Sfintele Cruci aduceau in familia turcului si foarte mult venit.

Intr-o zi pe cand tatal era plecat cu treburile mosiei, el fiind un om foarte credincios, fiul sau, observand ca Sfintele Cruci sunt venerate de sclavii crestini, a poruncit supusilor sa traga cu calul, sa distruga bratele acestei Sfinte Cruci facatoare de minuni a Preotului. In acel moment cand bratele Crucii au fost spintecate el a fost doborat de pronia dumnezeiasca, a cazut si a murit iar batranului sau tata, plecat cu treburile mosiei, i-a fost trasnit un cal de la trasura, moment in care a inteles ca ceva rau s-a petrecut pe mosie. Ajuns aici afla despre marea nenorocire care s-a intamplat in familia lui si vesteste acesteia ca n-o sa le mai mearga atat de bine. Un cutremur peste cinci ani ii va distruge mosia, un traznet ii va mistui hambarele, iar molima ii va omori curtenii si familia ce se aflau prin preajma Sfintelor Cruci.

Dupa alti cativa ani Dobrogea va iesi de sub tutela Imperiului Otoman iar locurile cu Sfintele Cruci devin din nou pustii. Dupa Razboiul de Independenta, Sfintele Cruci se redescopera in chip minunat.

In aceasta perioada tanarul Ionica, ciobanas in satul Coslugea, din apropierea Sfintei Manastiri Dervent, se afla cu oile prin preajma Sfintelor Cruci. Ionica era surdomut din nastere. El fiind foarte obosit adoarme facandu-si capatai chiar bratele Crucii Sfinte a Preotului.  Printr-o descoperire dumnezeiasca, dupa putin timp, este trezit, auzind pentru prima data in viata lui tunetele de afara si oile care intre timp se indepartasera de el.  A sarutat Sfanta Cruce cu credinta, i-a multumit lui Dumnezeu pentru acest miracol. Nu se mai stia exact locul in care se afla Sfanta Cruce. Se auzise candva ca pe aceste locuri ar fi existat si alte Sfinte Cruci facatoare de minuni. Dar nu se mai stia locul exact. Asadar i-a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta mare minune si a zvonit despre aceasta la toti locuitorii din imprejurimi. Acest miracol a ramas inca viu in amintirea locuitorilor de pe aceste meleaguri dobrogene.

Pe site-ul oficial al manastirii gasim numeroase marturii despre acest minunat miracol:
“Sfanta Cruce nu este pusa de mana omeneasca ci creste natural din pamant. La ea se vindeca numai oamenii bolnavi. Acesti oameni, cand se aduc aici, ii asez in interiorul paraclisului. Se inchina Sfintei Cruci, le citesc cateva rugaciuni si-i ung cu untdelemn din candelele neadormite. Dupa aceea ii las langa Cruce cateva zile si nopti caci dormind, prin vis, majoritatea se tamaduiesc dupa cum am multe exemple. Iar la Crucea de afara se vindeca numai animalele bolnave. Se aduc si se priponesc langa ea si dupa o noapte se vindeca”. Asa povestea, cu cateva zeci de ani in urma, Protosinghelul Anastasie Negara, unui doritor de adevar.

Domnul Arheolog Petre Diaconu, cel ce si-a legat viata si o parte din inima sa de istoria acestor locuri, spune infirmand zvonul ca Sfanta Cruce (din paraclis) ar creste “nu pot sa spun ca ea creste, este asa de cand o stiu” insa “acolo se fac minuni: nu vindecari in masa, dar am vazut oameni vindecandu-se acolo”.

Crucile in jurul carora, de doua mii de ani, se adeveresc lucrarile Domnului sunt din piatra masiva si au marimi diferite. Cea mare, din paraclisul din stanga al bisericii, despre care se spune ca se inalta singura din pamant, are dimensiunile de 0,92 m/0,50 m. Pe crestetul crucii, pana nu demult ardea o candela din a carei ulei revarsat peste ea o imbraca intr-o mantie alunecoasa, placuta la atingere. Aici, zilnic, oameni in suferinta spun rugaciuni, sau pur si simplu, numai se ating de ea, si multi pleaca vindecati de boli vechi si grele.
In dreptul altarului, in afara bisericii, se afla crucea cu bratele taiate cu dimensiunea de 0,79m/0,45m. In jurul ei, pungi cu graunte pentru animale, care vor fi sfintite, prin simpla prezenta langa cruce.

In decursul anilor, ele au suferit transformari, au fost ciobite, caci in elanul lor, multi au vrut sa posede fragmente din ele. Din acest motiv, in prezent crucea din paraclis, cea mare, este acoperita cu un acoperamant de tabla nichelata frumos ornamentata si incadrata de doua candele.

“Noi, Anghel M. Andrei Primarul Comunei Lipnita din plasa Silistra, jud. Durostor, conform Cererii inregistrate la No 396 / 1931 Certificam
Ca Doamna Alexandrina Hristu Parus din aceasta comuna, miercuri seara spre joi saptamana trecuta pe la aprinsul lampilor s-a pomenit cu piciorul drept intepenit neputandu-l misca sau a-l pune pe pamant. Avand credinta, a plecat cu sotul sau cu caruta spre Cruce – schitul Dervent. Vazand ca-i vine bine a urmat la rugaciune de trei ori. Toate ingrijirile, rugaciunile si sfaturile le-a primit de la superiorul schitului – Ieromonahul Anastasie Negara.

Mai certificam ca femeia mai sus aratata, astazi s-a prezentat singura venind pe picioarele sale sanatoasa in fata noastra pentru eliberarea acestui certificat si laudand pe Domnul.
Drept care i-am eliberat prezentul certificat.”

Alte marturii despre minunile care s-au petrecut in acest loc sfant sunt prezentate in brosura “Crucea facatoare de minuni”, aparuta in anul 1930:
“Copilul domnului Tudor Hristu Miula din comuna Frasan, jud. Durostor, s-a vindecat de epilepsie dupa cateva rugaciuni langa Sfanta Cruce. Ca recunostinta catre Dumnezeu, tatal copilului a daruit schitului o cruce scumpa”. (Declaratia omului si a staretului – 1930).

“Dl Marin Tudor Vasile din satul Alexandria, comuna Hardalia, jud. Caliacra, avea un copil bantuit de epilepsie. A cheltuit cu el o avere intreaga pe la toti doctorii si vrajitorii si tot nimic n-a reusit, din contra, mai rau i se agrava boala. Auzind de Sfanta Cruce se duce acolo si dupa cateva zile si nopti petrecute in rugaciuni, fiul sau scapa de epilepsie. Ca multumire lui Dumnezeu, daruieste schitului un evhologiu si un liturghier legate scump, in amintirea acestei vindecari” (Declaratia omului si a staretului).

“O femeie schioapa s-a rezemat cu spatele de Cruce si pe la miezul noptii, in vis, i s-a aratat un calugar care o cearta ca necinsteste acest loc si o putere nevazuta o arunca peste Cruce, tocmai in tinda paraclisului in vazul tuturor bolnavilor de acolo”. (Declaratia staretului).

“Un oarecare calugar, de departe, teolog mandru, venise si el ca sa vada ce cruce o fi de se aude atata zvon. Cand s-a apropiat, s-a indoit zicand: “Cum poate o bucata de piatra sa faca astfel de minuni?” Cugetand asa, un puternic cutremur a inceput pe acel loc si n-a incetat pana cand monahul n-a plecat de acolo”. (Declaratia staretului).

La Sfanta Cruce de la Dervent si-au aflat vindecarea nu doar credinciosi romani, ci chiar turci, bulgari si greci, asa cum se vede si din urmatoarele doua cazuri:
“Cu ani in urma, o bulgaroaica ramasese muta si innebunise. In vis, i s-a spus ca trebuie sa o duca sotul la Sfanta Cruce facatoare de minuni pentru a se tamadui. Si asa a si facut. In drum spre Cruce, pe la jumatatea drumului, femeii i s-a deschis gura. Adusa langa sfintele relicve, striga cat putea: “Deadu Gospodi, Boje Milinschi, Sfeati Arhanghele”.
“La crucea de afara, un mahomedan isi priponise calul bolnav pentru a se tamadui. Pe la miezul noptii, calul insanatosit a rupt priponul si s-a oprit din fuga tocmai la Adamclisi unde locuia stapanul sau”.
Lista marturiilor poate continua, caci astfel de fapte minunate se petrec si in prezent intr-o inlantuire perpetua, intregind sirul miracolelor petrecute in decursul timpului pe aceste locuri. Astfel, o declaratie din data de 27 septembrie 1991, semnata de Maria Taran din judetul Alba, care era diagnosticata cu cancer pulmonar, atesta vindecarea acesteia la Sfanta Cruce de la Dervent, dupa rugaciuni indelungate la Dumnezeu, la Maica Domnului si la Sfantul Apostol Andrei. Intorcandu-se la Sanatoriu, radiografia pulmonara a confirmat minunata vindecare, careia doctorii nu i-au putut gasi nicio explicatie.

Aceste vindecari nu se fac insa nici in masa, nici spontan, ci pe parcursul sederii bolnavilor la Manastire si sunt in stransa legatura cu credinta omului in puterea Sfintei Cruci si in ajutorul lui Dumnezeu. In timpul cat sta la Dervent, cel bolnav se inchina Sfintei Cruci, se unge cu untdelemn din candelele care o strajuiesc, ia parte la Sf. Maslu si la celelalte slujbe, bea apa de la Izvorul Tamaduitor, se roaga Maicii Domnului inaintea icoanei facatoare de minuni, posteste, se spovedeste, se impartaseste, incat e greu de precizat cand si unde are loc vindecarea, ea nefiind unilaterala, ci rodul tuturor celor mentionate.






dealul ostrovului dervent scythia minor crucilor sfinte
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1105 (s) | 35 queries | Mysql time :0.014754 (s)

loading...