News Flash:

Vacanta celor "tari": calatoria ca aventura extrema - FOTO

12 Noiembrie 2011
1607 Vizualizari | 0 Comentarii

Adevaratii exploratori se plang mereu ca expeditiile - chiar si cele periculoase - au devenit azi o afacere, imbracand un aspect comercial care dauneaza mult aurei de cutezanta pe care o capatasera in timp. Firme specializate se ocupa de organizare, speculand dorul de aventura al oamenilor, nevoia lor de a-si testa si depasi limitele. La Polul Nord, in Antarctica, in Alaska, in Siberia, pe Everest sau pe Kilimanjaro – oricand gasesti pe cineva care sa te duca acolo, contra cost.


Si totusi, de data aceasta, nu e numai o chestiune de bani. Exista activitati care, chiar daca sunt organizate de firme comerciale, tot nu sunt la indemana oricui - si nu numai din punct de vedere financiar. Unele firme iti pretind - pe buna dreptate - sa dovedesti si ca esti apt sa suporti conditiile dure ale calatoriei, cerand certificate medicale, uneori si dovezi ale unor performante anterioare.


Daca pasnicele concedii petrecute in statiunile de pe malul marii, intr-o pensiune montana sau intr-un hotel dintr-un oras occidental nu va mai multumesc setea de aventura, puteti incerca sa treceti la un alt nivel: turismul spre destinatii greu accesibile si unde, intr-adevar, iti trebuie ceva mai mult decat bani pentru a ajunge. Iata cateva propuneri.


Muntele Everest

Atingerea celui mai inalt varf al lumii (8848 m) e considerata de multi cataratori drept punctul culminant al carierei lor (desi tot ei v-ar spune ca exista varfuri, mai scunde, care sunt mai dificile decat Everestul). Totusi, pentru aura sa de "varf suprem", Everest ramane o tinta predilecta a incercarilor. Astfel ca, in ultimii ani, au aparut firme specializate in oragnizarea de expeditii pentru atingerea varfului.




Pentru cei care platesc pentru a ajunge acolo, expeditiile pe Everest nu sunt deloc ieftine, desi preturile pot fi destul de de diferite de la o companie la alta. Una dintre cele mai scumpe e Alpine Ascent, cu sediul in SUA; se bucura de o reputatie foarte buna in randul alpinistilor platitori, pentru serviciile de buna calitate pe care le asigura. Din 2000 si pana in 2009, Alpine Ascent a ajutat aproximativ 80 de alpinisti sa-si implineasca visul de a ajunge pe cea mai inalta culme a lumii - un scor foarte bun in universul firmelor turistice care organizeaza astfel de expeditii.




Si, cum calitatea are un pret, participarea la o asemenea calatorie extrema costa 65.000 USD, fara a pune la socoteala transportul pana in Nepal, asigurarile medicale si echipamentul personal. In schimb, firma ofera hrana de calitate foarte buna, cazare tot asa - in propria ei tabara de baza - cantitati mari de oxigen, in butelii speciale carate de serpasi si, mai ales, ghizi profesionisti foarte experimentati, care au "in spate" peste 10 ascensiuni pe Muntele Muntilor.




Insa, cum spuneam, nu-i pentru oricine: in afara unei adeverinte medicale si a unei asigurari medicale obligatorii, firma cere "candidatilor" si sa fi participat, anterior, la expeditii alpine pe varfuri dificile, pentru a se asigura ca toti participantii sunt apti sa suporte conditiile extreme ale ascensiunii pe Everest.




Si, ca sa fie sigura ca are de-a face cu oameni cu adevarat motivati, compania respectiva nu-ti da banii inapoi daca te razgandesti si nu mai poti merge - decat in cazul in care ai incheiat o asigurare speciala, pentru recuperarea banilor in caz de anulare. (iar asigurarea aceea costa si ea o gramada de bani).




Acum, nu-i musai sa incepeti cu Everestul; daca acesta e intr-adevar pentru campioni, exista si alte optiuni, mai putin periculoase, dar inca indeajuns de dificile pentru a-i multumi pe cei carora le plac provocarile; varful african Kilimanjaro (5.895 m) este o astfel de optiune (mai accesibila - din toate punctele de vedere) si, dupa plata a cateva mii de dolari si opt ore de urcus zdravan, aveti toate sansele sa ajungeti in varful lui.



Polii planetei

Pe masura ce ofertele turistice devin tot mai bine conturate, mai specializate, firmele se specializeaza si ele: unele s-au profilat, de pilda, pe organizarea de expeditii in regiunile polare.




PolarExplorers, de exemplu, ofera ocazii de descoperire a Marelui Nord sau a Antarcticii; in oferta lor se regeasesc "pachete" turistice de genul: traversarea Gronelandei, atingerea Polului Nord (dupa un dificil parcurs pe schiuri si cu sanii trase de caini), sau Polului Sud, ori ascensiunea pe Muntele Vinson - cel mai inalt varf al Antarcticii (4.872), aflat la 1200 km de Polul Sud -, si chiar o Trilogie Polara - o "superoferta" ce presupune atingerea Polului Nord, a Polului Sud si traversarea Groenlandei in cursul aceluiasi an.



Evident, pentru participarea la asemenea incercari, sunt necesare o multime de insusiri: spirit de aventura, o excelenta conditie fizica, deprinderea cu schiurile, o mare rezistenta la frig, una tot atat de mare la stres si un sanatos spirit de echipa.




Daca aceste o optiuni vi se par extrem de dificile (cum si suntt), puteti opta oricand pentru o excursie mai usoara, pentru a va obisnui cu frigul si a va bucura de exoticele privelisti ale Nordului Indepartat ori de viata surprinzator de bogata care misuna pe malurile si in apele Antarcticii. Croaziere in Antarctica, cu vizitarea coloniilor de foci si pinguini; ori, la celalalt capat al lumii, navigarea prin fiorduri si debarcarea pe cate o insula arctica, pentru a admira soarele de la miezul noptii sau spectacolul de lumini al aurorei boreale, pot sluji drept preludiu si imbold unei expeditii polare mai lungi si mai aventuroase.



O poteca ingusta, ingusta de tot…

… deasupra prapastiei - oferta turistica speciala, destinata celor cu nervii tari si care nu sufera de rau de inaltime. Aceste trasee primejdioase au avut intodeauna admiratorii lor, iar unele sunt si exploatate comercial.

Cea mai celebra asemenea destinatie extrema este, probabil, Muntele Hua (Hua Shan), din China. E infricosator chiar si in fotografii, iti da senzatia aceea de gol in maruntaie pe care o ai cand privesti in jos, de la mare inaltime.




"Drumurile" de picior care duc pana pe varfurile Muntelui Hua sunt, pe lungi portiuni, niste trotuare de lemn, agatate de stanca; ici-colo, se afla lanturi de care te poti tine, iar dedesubt se deschide un abis inspaimantator care, se spune, si-a luat ceva tribut pana acum, din randul calatorilor temerari care s-au incumetat sa-l infrunte. Nu se cunosc cifre exacte - sau, ma rog, n-avem cum sa le cunoastem noi; chiar cei care urmaresc problema afirma ca, din cauza cenzurii presei, care persista in China, informatiile precise sunt greu de aflat. Dar, vazand cum arata "drumul" cu pricina, nu e greu de crezut ca face si victime.




Incepand din anii 1990, traseele au tot fost imbunatatite: potecile au fost taiate ceva mai adanc in stanca, trotuarul de lemn largit acolo unde s-a putut, ici-colo au fost adaugate trepte, au fost croite si noi carari, unele portiuni devenind "cu sens unic", fiind prea stramte pentru ca doua persoane sa poata trece una pe langa alta. Hua Shan a devenit, dintr-un munte de sihastri, cu temple si calugari, o importanata destinatie turistica, iar traseele continua sa-si piarda din caracterul extrem, pe masura ce interventiile le fac mai accesibile; totusi, parcurgerea pe jos a celor cativa kilometri de drum, pana pe culmile lui Hua Shan, ramane un demers periculos.




Din aceeasi categorie, e celebru, in Europa, Caminito del Rey, un drumeag de lemn suspendat intre doua stanci enorme; se gaseste undeva in sudul Spaniei si, cu toate ca e mult mai scurt decat potecile groazei de pe Hua Shan, e tot primejdios, mai ales din cauza ca are portiuni… lipsa. (De fapt, traseul este, oficial, inchis, ceea ce, insa, nu-i impiedica pe indrazneti sa-l utilizeze. Data fiind popularitatea lui, autoritatile spaniole se gandesc sa-l reabiliteze si sa-l reintroduca in circuitul turistic.)




Daca ma gandesc bine, si Brana Caprelor, din Bucegii nostri, e, ca traseu, numai bun de pus alaturi de cele de mai sus. (L-am facut o data, in adolescenta, si mi-l amintesc bine si acum, dupa 25 de ani. A fost infiorator.)

Deci, cine vrea turism extrem, il poate avea. Limitat, deocamdata, la un public restrans; definit de industria turismului drept un "produs de nisa", turismul datator de senzatii tari si prilejuri de testare a limitelor a devenit, si el, o afacere.

Ar fi prea simplu: in fond, cu bani, poti sa mergi intr-o statiune scumpa din Thailanda sau din Caraibe sau sa faci un ocol al lumii, poposind dintr-un hotel luxos in altul.


Daca vrei sa infrunti frigul, altitudinea, sau dimpotriva, o cumplita combinatie de caldura si umezeala care face aerul greu de respirat, poti oricand opta pentru o oferta mai aventuroasa.

Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0750 (s) | 24 queries | Mysql time :0.010312 (s)

loading...