News Flash:

Ce se intampla daca nu spui la spovedanie toate pacatele. E mai rau decat crezi

3 Aprilie 2018
187 Vizualizari | 0 Comentarii

Spovedania este esentiala pentru orice crestin, botezat in numele Preasfintei Treimi. Prin Botez omul primeste un vesmant de lumina necreata, un inger pazitor si un loc in rai, si mai ales este infiat de Dumnezeu, devine cetatean al cerului si casnic al lui Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu dupa har.

Pe masura ce omul inainteaza in viata, aceasta haina luminoasa a vietii se intuneca din cauza pacatelor, se pateaza de faradelegi si trebuie spalata mereu, in mod ritmic si constient, prin Botezul lacrimilor, adica prin Sfanta Taina a Spovedaniei. Ea este indispensabila pentru cresterea noastra in Hristos, asa cum este necesara curatenia casei, spalarea trupului sau igiena. Spovedania este asadar curatirea sufletului de pacate in fata lui Dumnezeu care iarta pacatele si in prezenta preotului duhovnic care da prin Duhul Sfant sfaturile si tratamentul duhovnicesc care trebuie urmat in fiecare caz in parte.

Mii de oameni care se declara crestini, nu inteleg de ce viata lor este plina de suferinta, de intuneric si de moarte. Insa de cele mai multe ori este din vina pacatelor care sufoca viata noastra si instaureaza dependenta de rau si de instrainare de Dumnezeu. Lipsa de spovedanie echivaleaza cu rarefierea aerului spiritual, cu asfixierea noastra duhovniceasca, ca samanta intre spini, si cu moartea spirituala.

De cele mai multe ori, oamenii care nu s-au spovedit niciodata, sau doar in copilarie, la porunca parintilor, au o frica si o rusine de spovedanie si cauta tot felul de justificari pentru a evita curatenia generala din sufletul si viata lor. Rusinea de preot nu trebuie insa sa fie mai mare decat rusinea pe care o vom avea in fata intregii umanitati si in fata ingerilor, cand se vor da pe fata pacatele noastre si vom fi aruncati in focul cel vesnic. Preotul este si el un om cu siguranta pacatos, si are si el nevoie de duhovnic, si oricum a auzit de multe ori tot felul de pacate, si poate discerne gravitatea, staruinta lor, obisnuinta de a pacatui, pacatul cronic sau ocazional, insotit de pocainta sau de indiferenta etc.

Nimeni nu simte placere sa spuna tainele intunecate ale sufletului sau lui Dumnezeu. Dar El oricum le cunoaste si ne-a vazut cand le-am savarsit, asa ca rusinea de Dumnezeu trebuia sa lucreze atunci cand am facut pacatul, nu cand ne spalam definitiv de el. Pocainta trebuie insotita de lacrimi de regret, de hotararea de a nu mai pacatui, de refuzul pacatului, de constiinta friabilitatii si slabiciunilor noastre. Este un moment de ardere interioara a spinilor pacatelor noastre, de cauterizare a raului din noi. Spovedania este o operatie dureroasa, daca e onesta si totala, prin care se extirpeaza din noi izvoarele raului, ocaziile, prejudecatile, complexele si catalizatorii pacatului. In acest moment de chirurgie duhovniceasca, Dumnezeu transforma in nefiinta pacatele noastre, le sterge din memoria Sa infinita, prin iubire si ne daruieste puterea Duhului Sfant de a nu le mai repeta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea despre spovedanie: “Daca nou ne amintim de pacatele noastre, Dumnezeu le va uita, iar daca noi le vom uita, Dumnezeu si le va aminti”.

Iata cateva dintre sfaturile pe care este bine sa le urmam atunci cand mergem la spovedanie, mai ales daca este Prima Spovedanie, sau una dupa multa vreme.

1. Vorbeste cu Parintele duhovnic. O discutie in prealabil, inainte de Spovedanie, este in masura sa alunge temerile, prejudecatile si parerile despre o asemenea Sfanta Taina. O discutie libera si degajata inseamna si o pregatire mentala pentru marturisirea pacatelor. Duhovnicul iti poate spune ce rugaciuni sa spui inainte de Spovedanie, unde gasesti un ghid de spovedanie etc.

2. Citeste rugaciunile pentru Spovedanie. Marturisirea este un exercitiu spiritual complex, care merge la radacinile caderilor noastre spirituale. Ce alta cale mai buna pentru reconcilierea noastra cu Dumnezeu poate fi decat rugaciunea? Ea aduce si o sensibilitate si o atentie sporita pentru momentul marturisirii, o simtire a efectelor raului in viata noastra, un dor de Dumnezeu si de curatie si o plangere interioara in care pacatele sunt respinse din suflet si apare hotararea de a nu mai pacatui. Dumnezeu poate ierta orice pacat daca ne spovedim sincer si daca urmam tratamentul prescris de Doctor.

3. Mediteaza asupra pacatelor tale. O perioada de bilant interior, de gandire retrospectiva si anticipativa asupra vietii noastre, amintirea vietii de pacat si hotararea de a abandona vechea viata, un clasament interior al caderilor noastre, de la pacatele mici pana la cele omoratoare de suflet, sunt necesare inainte de vorbirea cu Dumnezeu. Inima usurata de rugaciune, simte mai acut nevoia de pocainta. La acest stadiu se afla surogatul de spovedanie din confesiunile potestante, in care vorbirea cu Dumnezeu este anulata si ramane doar o introspectie mentala, inutila din punct de vedere haric. Unii oameni se ghideaza cu Decalogul, altii cer ca duhovnicul sa le puna intrebari. Cel mai indicat este insa un Ghid de spovedanie, unde putem gasi toate pacatele posibile.

4. Sa ai o inima plina de regret. Apropierea de scaunul Spovedaniei inseamna un pas spre Dumnezeu. Lepadarea de pacate si de patimi trebuie facuta insa cu strapungerea inimii, cu regret pentru raul pe care l-ai savarsit, cu dorinta de a vindeca ranile din sufletul tau, care-L intristeaza pe Hristos. Modelul de pocainta este vamesul din parabola Mantuitorului. Asadar, smerenia, pocainta, privirea inspre pamant, realismul pentru neputinta sufletului tau, constiinta pacatuirii, dar si speranta iertarii, dorul dupa virtute, fagaduinta de a pastra lumina in suflet, toate acestea sunt necesare pentru o spovedanie sincera. Vindecarea de pacat inseamna lepadarea lui dar si o perpetua atentie pentru a nu cadea din nou in acelasi intuneric. Parintele duhovnic trebuie sa auda ce este putred si rau, nu ceea ce este bun. Spovedania nu este povestea vietii noastre, ci examenul de extirpare a pacatului si a raului din sufletul nostru.

5. Fii concis. In timpul spovedaniei, toate pacatele trebuie descrise pe scurt, fara a apela la circumstante si amintiri colaterale, sau in amanunte particulare. Parintele duhovnic poate pune intrebari pentru a vedea gravitatea pacatului. Totusi marturisirea nu trebuie sa fii prea general, pentru a permite duhovnicului sa vada amplitudinea si inradacinarea omului in pacat, sau dimpotriva.

6. Fii clar. Nu incerca sa eufemizezi sau sa spui unui pacat altfel decat se numeste el. Expresii de genul “am fost ispitit”, “am cazut” etc., nu inseamna nimic in iconomia examenului si a iertarii.

7. Spovedeste-te complet. Este important sa spui toate pacatele, fara a ascunde ceva. Scopul spovedaniei nu este de a arata bine la chestionar, ci de a scapa de pacate si de a afla adevarul despre noi. Este inutil sa mergi la doctor fara sa-i spui si sa-i arati ce te doare, ci altceva. A ascunde adevaratele simptome este echivalent cu perpetuarea bolii si cu agravarea ei. A omite un pacat inseamna ca spovedania este incompleta.

8. Primeste canonul cu credinciosie si implineste-l. Epitimia sau canonul nu este nicidecum o pedeapsa pentru pacat, ci un medicament care alineaza durerea si vindeca ranile interioare ale sufletului. De obicei canonul trebuie sa fie proportional cu pacatul: rugaciuni, milostenie, metanii, post etc. Canonul poate fi si oprirea temporara de la Sfanta Impartasanie, daca gravitatea pacatelor o cere. Canonul este o realitate flexibila, care depinde de la caz la caz, si este destinat accentuarii atentiei penitentului la adevarata viata duhovniceasca.

9. Spovedania este un nou inceput. Pacatele marturisite sunt iertate de Dumnezeu, dar ranile pe care le-au cauzat sufletului raman in suflet. Ele trebuie vindecate prin rugaciune si canon, dar si printr-o prezenta ritmica si atenta la scaunul de spovedanie, pentru a eradica radacinile si prilejurile de pacatuire. A trata pacatul fara a lua in considerare izvorul lui, este echivalent cu a trata efectele, fara a inlatura cauza bolii. Spovedania nu este un sfarsit, ci un inceput de viata noua. Pocainta (“metanoia”) inseamna “schimbarea mintii”, a modului de viata si al felului de a simti, in colaborare stransa cu harul lui Dumnezeu.

10. Spovedania este o realitate care trebuie repetata frecvent. Pentru a curata sistematic sufletul si pentru a creste spiritual, omul are nevoie de Spovedanie, cum are nevoie de spalarea trupului. Odata cu abandonarea vechilor pacate, omul devine mai atent si la nuantele intunecate ale vietii, spovedeste nu numai faptele rele, ci gandurile, intentiile, ideile, care ar putea aduce intuneric in viata sa. Asa ca un om cu o viata spirituala avansata, odata cu smerenia, intareste si aprofundeaza spovedania, ca intalnire cu Dumnezeu si ca bilant interior al sufletului pana la judecata lui Dumnezeu.
 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

spovedania esentiala crestin botezat botez vesmant
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1246 (s) | 23 queries | Mysql time :0.022728 (s)