News Flash:

Femeia le ofera o cutie cu fursecuri pilotilor. Ei le mananca bucurosi, pana cand citesc biletul din interior si raman fara cuvinte: ”Stimati domni…”

26 Martie 2018
1539 Vizualizari | 0 Comentarii

Pilotii de avion nu au o sarcina usoara, deoarece in mainile lor se afla, de cele mai multe ori, nu numai propriile vieti, ci si vietile a zeci sau chiar sute de oameni. In timp ce pasagerii sunt ingrijorati in timpul zborului, acesti profesionisti se gandesc doar ca cei din avion sa ajunga in siguranta la destinatie.

Dar pilotul despre care va vom vorbi in continuare, in afara de profesionalism, a aratat si ca are o inima de aur. Chad a impresionat o multime de oameni din intreaga lume. Cititi mai jos intreaga poveste!

„Uneori cele mai valoroase daruri sunt oferite involuntar. Am inceput sa verific instrumentele de bord pentru a ma pregati pentru ultimul zbor al zilei, o calatorie scurta de la Atlanta la Macon. Era ora 19:30, in Ajunul Craciunului, dar in loc sa mananc curcan la cina organizata de mama mea, eram preocupat sa-i duc pe alti oameni acasa pentru a-si intalni familiile.”

„Dincolo de zumzetul pasagerilor care vorbeau, am auzit un zgomot in spatele meu. Am privit peste umar si in fata usii cabinei era un baiat de noua ani, care privea cu teama in interior. Cand a observat ca ma uit spre el, a vrut sa se intoarca si sa plece. I-am spus: ‘Asteapta, vino aici!’”

„Eram de varsta lui cand am vazut pentru prima oara panoul de instrumente al unui avion care era aprins ca un pom de Craciun si abia asteptam sa cresc si sa obtin licenta de pilot. Dar acum, lucrand de atatia ani intr-o companie aeriana, ma intrebam daca am facut alegerea potrivita.

Iata-ma aici, petrecandu-mi primul Ajun de Craciun departe de casa si gandindu-ma la ce am realizat? Ce las in urma mea? Tot ce am facut a fost sa transport pasagerii dintr-un oras in altul…”

“Baiatul a intrat cu grija in cabina. ‘- Numele meu este Chad’, i-am spus, intinzand mana spre el. Cu un zambet timid, el a intins la randul lui mana. ‘- Eu sunt Sam.’ Apoi a privit spre scaunul gol de langa mine. ‘- Acesta este pentru comandant?’

‘- Bineinteles, acolo este locul comandantului Jim.’ – i-am raspuns si am atins materialul uzat al scaunului, intrebandu-l: ‘- Vrei sa-l incerci?’

Sam privi in jos rusinat: ‘- Nu stiu… Adica… Bineinteles, daca nu este nicio problema.’ Am coborat scaunul, pentru ca el sa se poata urca. Capitanului ii placea sa le arate copiilor cabina avionului, dar ce-ar fi crezut despre unul care statea chiar in locul lui? Ei bine, totusi e Craciunul, mi-am spus eu.”

“Sam mi-a povestit ca el si familia lui veneau tocmai din Memphis. M-am uitat la ceas. Comandantul putea sosi la bord in orice clipa, dar Sam parea atat de entuziasmat, incat nu voiam sa-i stribesc bucuria. Am verificat aparatele din nou, spunandu-i lui Sam ce face fiecare buton si mansa.

In cele din urma, comandantul Jim a sosit in cabina: ‘Salut, prietene!’ – i-a spus el cu un zambet larg pe chip. ‘Stii, fiule’ – a continuat el – ‘Poti sa ramai cu noi o vreme, daca schimbi locul cu mine.’ Sam l-a lasat pe comandant sa stea pe scaun si apoi am facut prezentarile.

Am inceput sa urmam pasii necesari inaintea oricarui zbor. M-am gandit ca poate comandantul va dori sa-l roage pe Sam sa iasa din cabina, dar baiatul inca privea peste umarul meu cand agentul de rampa a intrebat prin statie daca suntem gata pentru secventa numarul patru de aprindere a primului motor.

Am transmis intrebarea comandantului, care studia rapoartele meteo. ‘Inca analizez aici’, a spus el. ‘Ocupati-va voi doi de chestia asta.’ ‘Ok, incepem!’ – am raspuns eu aproape instinctiv, dar apoi m-am oprit si l-am intrebat: ‘Ati spus cumva voi doi?’”

‘Da, dati-i drumul.’ M-am uitat la comandant si apoi la panoul de instrumente. ‘- In regula!’ Am aprins luminile rosii din avion pentru a semnala inceputul decolarii. Apoi m-am intors spre noul meu asistent. ‘Sam, ai mai pornit vreodata un avion?’

Ochii i s-au marit si a clatinat din cap. Apoi, urmand instructiunile mele, Sam a rotit cu grija un buton dispus deasupra, care a initiat aprinderea. Apoi a apasat un buton la fel de mare ca mana lui pentru a porni unul dintre motoare. In cele din urma, cu ambele maini, a impins o maneta pentru a introduce combustibilul. Motorul a inceput sa dea semne de viata…

Sam a lasat maneta cu grija si a facut un pas inapoi, coplesit. Tocmai pornise un avion… si inca unul mare. Chiar si eu as fi fost impresionat daca as fi facut asta la acea varsta. I-am multumit lui Sam pentru ca ne-a ajutat. ‘- Nu, eu va multumesc domnule, a fost incredibil!’ – a spus copilul.

In timp ce se indrepta spre coridor, avionul rasuna de la zgomotul motorului pe care il pornise. ‘- Sa ai un Craciun fericit, Sam!’ – i-a urat comandantul.

“Lacrimi de bucurie ii invadasera ochii lui Sam. ‘- Voi avea, domnule, voi avea. Multumesc!’ Cu o ultima privire catre panoul avionului, Sam se intoarse si se indrepta spre hol. Apoi eu si comandantul am pornit celelalte motoare, am decolat si 40 de minute mai tarziu aterizam in Macon.

In dimineata zilei de Craciun, in timp ce ne pregateam pentru a decola catre Atlanta, unul dintre agentii de la zona de imbarcare a intrat in cabina de zbor. ‘Baieti, mama unui copil a venit in aeroport in aceasta dimineata. Voia sa se asigure ca va multumeste asa cum trebuie pentru ca seara trecuta i-ati aratat fiului ei panoul de zbor. Femeia a spus ca fiul ei nu conteneste sa povesteasca tot ceea ce a facut in cabina. A lasat aceasta cutie pentru voi.’”

Agentul asaza cutia rosie cu fursecuri pe consola centrala si iese. ‘- Ia sa vedem, spuse comandantul. A luat o muscatura din unul dintre fursecurile cu ciocolata in timp ce despaturea biletul lipit de capac, citindu-l in tacere. A oftat adanc si s-a intors spre mine, ‘Baiatul are cancer’. Apoi a continuat citirea mesajului cu voce tare:

“Stimati domni,

Va multumesc din suflet pentru ca l-ati lasat pe Sam sa va vada muncind in Ajunul Craciunului. Are cancer si face sedinte de chimioterapie la Memphis. Aceasta este prima data cand ajunge acasa de cand a inceput tratamentul. L-am dus pe Sam cu masina la spital, dar stiind ca iubeste aeronavele, am decis sa ne intoarcem cu avionul acasa. Nu stim daca va mai putea calatori din nou.

Doctorii spun ca Sam ar mai avea doar cateva luni de trait. El a visat mereu sa devina pilot de avion. Zborul de la Atlanta la Macon a insemnat enorm pentru el. Fiul meu nu era sigur daca zborul intr-unul dintre aceste avioane va fi atat de distractiv, dar voi, domnilor, i-ati oferit cel mai frumos cadou de Craciun pe care si-l putea imagina. Timp de cateva minute, visul lui s-a implinit, multumita voua.

“Am privit afara si am vazut pista de decolare stralucind in razele calde ale soarelui. Cand m-am intors catre Jim, acesta ramasese cu privirea atintita la bilet. Chiar atunci a intrat o stewardesa sa ne anunte ca pasagerii sunt pregatiti pentru decolare. I-am dat sa tina fursecurile si am trecut la lista de verificari. Apoi comandantul Jim si-a dres vocea, spunand: ‘Incepem cu secventa numarul patru’.

As fi vrut sa fiu acasa alaturi de cei dragi, bucurandu-ne de cadourile de Craciun. Dar acel copil mi-a aratat ca uneori, cele mai importante daruri sunt cele pe care le oferim involuntar si ca cele mai pretioase vin din partea unor straini.”

Aceasta este cea mai buna dovada ca oricine poate face o diferenta, indiferent de profesia pe care o are. Tot ceea ce conteaza este sa avem o inima buna, la fel ca acesti piloti. Distribuiti daca sunteti de acord!

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

pilotul profesionalism inima aur impresionat oameni
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0980 (s) | 23 queries | Mysql time :0.022503 (s)