News Flash:

Ma despartisem de iubit si am dat o fuga la Craiova! M-am urcat in tren, iar in compartiment a intrat un tanar care m-a intrebat daca e liber. Pare amuzant, dar ce-a urmat mi-a schimbat intreaga viata..”

17 Ianuarie 2018
1186 Vizualizari | 0 Comentarii

La toamna va fi nunta mare la noi in familie: ma marit cu barbatul pe care l-am cunoscut nici de jumatate de an, in tren, in drum spre sora mea, intr-un moment foarte penibil pentru mine – tocmai ce-mi pierdusem un incisiv si nu voiam sa scot o vorba!

S-a intamplat acum trei ani. Ma aflam in acceleratul care ma ducea la Craiova si ma instalasem confortabil in compartiment. Dar asta nu ma ajuta prea tare sa ma simt mai bine, iar starea mea psihica era, ca sa zic asa, in butoi. In primul rand, ma parasise iubitul, cu o saptamana in urma. Nu fusese o surpriza prea mare; simtisem eu ca se intampla ceva de la o vreme: cand eram impreuna, parea cu gandul aiurea, se zgarcea la cuvinte si la gesturile de tandrete fata de mine.

Problema era o noua iubire care-l acaparase fulgerator. Mi-a marturisit-o in cele din urma si am ajuns la singura concluzie fireasca: despartirea. Ca sa-mi treaca putin supararea, hotarasem sa schimb aerul si sa plec cateva zile la Craiova, la sora mea. E o fire vesela, optimista, ca si sotul ei, de altfel. Compania lor avea sa-mi faca bine. Dar cum un necaz nu vine niciodata singur, chiar in dimineata calatoriei imi pierdusem un incisiv. Ramasese in guma de mestecat. Medicul stomatolog ma avertizase de mult ca o sa-l pierd daca nu-l tratez, dar eu, incapatanata si tematoare, ii ocolisem de multa vreme cabinetul. Ma simteam cumplit, ca o baba stirba, imi tot scormoneam cu limba locul gol, apasand gingia saracita, pana la durere. Dar „tratamentul” acesta era menit doar sa-mi sporeasca starea de nervi.

In momentele astea, in care soarta isi batea joc de mine, a intrat in compartiment un tanar fermecator, la vreo 30 de ani, inalt, bronzat, cu alura de sportiv.

— Buna ziua! E liber? m-a intrebat, afisand un zambet prietenos.
Primul meu impuls a fost sa-i spun ca da, dar brusc mi-am adus aminte ca-mi lipseste un dinte, asa ca am strans buzele si m-am multumit sa arat cu bratul spre locurile goale din jurul meu. In timp ce-si punea rucsacul in plasa de bagaje, l-am masurat din cap pana-n picioare: era bine imbracat, cu gust, si raspandea un parfum dis-cret. Fara sa vreau, m-am trezit inspirand adanc. Da, era un parfum bun.

— Mergeti departe? m-a intrebat, asezandu-se. Eu merg pana la Craiova…
Am pus capul in pamant si am zis cu buzele la fel de stranse:

— Tot pana la Craiova.

— Ca mine! s-a luminat tipul. Ma bucur ca o sa am o companie placuta.

Am zambit, dar cred ca era un zambet stramb. Eram condamnata sa stau cu gura inchisa, sa-mi tin buzele stranse ca o punga. Iar mie-mi place sa vorbesc, sa cunosc oameni, fiindca sunt o fire comunicativa. Mai ales daca am in fata un interlocutor atat de placut.

— Sunteti studenta? s-a straduit el sa lege o conversatie.
Am dat din umeri, intorcand capul spre fereastra. in alta situatie i-as fi raspuns imediat, m-as fi lasat antrenata in discutie cu mare placere.

— stiti ce-mi place cel mai mult cand calatoresc cu trenul? a continuat tipul, ignorand carenta raspunsurilor mele. Faptul ca ma simt ca la spovedanie. Poate fiindca suntem aproape siguri ca n-o sa ne mai intalnim niciodata, ne po-vestim vietile, ne dam sfaturi. Ca la preot. Am dreptate, nu?

Era clar ca astepta un raspuns din partea mea. Dar golul acela dintre dinti ma impiedica s-o fac. M-am multumit sa dau din cap, afirmativ. Pe urma, m-am gandit ca, daca o tineam tot asa, cu datul din cap in locul unui raspuns sonor, articulat, coerent, riscam sa fiu luata drept idioata sau, in cel mai bun caz, nesimtita. Asa ca mi-am scos o car-te din geanta si m-am cufundat in lectura. De fapt, ma prefaceam ca citesc, fiindca gandul imi zbura in alta parte.

Cand a remarcat gestul meu, tanarul mi-a zis, dandu-si bratele in laturi:

— Bun, am inteles. Ma scuzati, o sa tac.

La un moment dat, el s-a ridicat si a iesit din compartiment A revenit dupa vreo zece minute, cu doua inghetate, pe care le luase de la vagonul-restaurant.

— M-am gandit ca e foarte cald si n-ar strica o inghetata, mi-a spus el in timp ce-mi intindea inghetata. Luati-o, ca nu e otravita. in orice caz, nu mai mult decat a mea…

Ca sa ma convinga de afirmatie, a muscat din propria inghetata. De unde sa ghiceasca, bietul de el, ca eu nu de o toxiinfectie alimentara ma temeam, ci de simplul gest de a deschide gura… Am luat totusi inghetata, caci tipul astepta rabdator, cu mana intinsa, iar refuzul meu ar fi fost de-a dreptul o badaranie. Nu pot sa uit chinurile cumplite prin care am trecut atunci, incercand sa ingurgitez inghetata aceea. Se scurgea din pricina caldurii, dar n-o puteam manca repede. Asa ca trebuia sa fiu atenta sa nu ma patez.

— Ma injurati in gand, nu? mi-a zis el, zambind. Va intrebati cat o sa va mai plictisesc cu sporovaiala mea. Ar trebui sa tac, stiu, am promis. Dar va vad supa-rata si nu vreau decat sa va inveselesc putin. Daca va deranjez, spuneti-mi-o pe sleau, va rog.

Din nou am fost nevoita sa dau din cap, in semn ca nu ma deranja. Dar asta nu l-a ajutat prea mult sa lege o conversatie cu mine. Simteam ca ma place, in ciuda muteniei mele inexplicabile. Eram sigura ca murea de curiozitate sa afle de ce naiba nu deschid gura, dar nu indraznea sa-mi puna vreo intrebare directa.

Daca s-ar fi intamplat asa ceva, eram pierduta, fiindca n-as fi indraznit nici eu sa-i raspund pe sleau: „De felul meu, nu sunt muta, oligofrena sau dereglata psihic. Dar s-a intamplat sa-mi pierd un dinte si sa fiu stirba si, prin urmare, jenant de inestetica. E o stare trecatoare, sa stiti.”.

Pana ca interlocutorul meu sa apuce sa-mi puna, direct sau pe ocolite, intrebarea de care ma temeam, si sa infiripam un dialog real, am ajuns la destinatie. Daca izbutisem tot drumul sa-mi ascund „infirmitatea”, acolo, in gara, am comis o gafa care a dat totul peste cap. inainte sa ies din compartiment, in vreme ce tanarul imi cobora amabil geanta din plasa de bagaje, am aruncat o privire pe geam. Pe peron, chiar in dreptul meu, pe cine vad? Pe sora mea, care venise sa ma astepte la tren, desi nu ne inteleseseram astfel. Fara sa stau pe ganduri, am strigat-o bucuroasa, in gura mare:

— Eva, Eva! Aici sunt!
Atunci am auzit langa mine un hohot de ras, amuzat si prietenos in acelasi timp, dar care m-a inghetat.

— Deci asta era! De ce nu mi-ai spus ca din pricina asta nu vrei sa-mi vorbesti? m-a intrebat vecinul meu de compartiment. si eu care mi-am inchipuit ca nu-ti sunt simpatic…

— Nu-i adevarat, am baiguit, imbujorata de rusine.

— Daca tot s-a elucidat misterul, atunci da-mi voie sa ma prezint: Catalin Neagoe, medic stomatolog…

Nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in ras. Fireste, acoperindu-mi gura cu mana. Am coborat impreuna din vagon. Acum chiar venise clipa despartirii. Trebuia sa spun ceva, orice, pentru ca despartirea asta sa nu fie definitiva. Doar nu degeaba imi precizase Catalin profesia lui. Sa-i cer o consultatie? Ar fi fost prea de tot. Cum avea sa se indragosteasca de mine dupa ce mi-ar fi umblat cu freza prin dinti? Din dilema asta m-a salvat Eva, in sensul ca a pus capat penibilei taceri asternute intre noi.
— Hai, Anca, ne asteapta George in masina!

Atunci mi-a venit inspiratia.

— Unde vrei sa ajungi, Catalin? Te ducem noi cu masina…

— Perfect, multumesc!

Ei bine, nu era de ajuns ca ne aflaseram in acelasi timp, in acelasi compartiment, nici ca era stomatolog. in plus, era si vecin de bloc cu Eva si George.

— Anca, mi-a spus el, inainte s-o apuce spre scara alaturata aleii noastre, te rog, ia cartea mea de vizita. Te astept maine la cabinet. Te dau pe mana colegei mele, face minuni fara durere, ai sa vezi! Pe urma, as vrea sa te vad zambind, daca-mi dai voie…

I-am tot zambit de atunci, ba in Craiova, ba in Bucuresti, pana cand am ajuns la concluzia ca nu mai putem trai unul fara celalalt si m-am mutat la el.

sursa

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

acceleratul craiova confortabil compartiment iubire fulgerator
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0915 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018608 (s)