News Flash:

Madagascar, piatra pretioasa de la capatul lumii - FOTO

30 Decembrie 2011
2823 Vizualizari | 0 Comentarii
Madagascar piatra pretioasa de la capatul lumii

Insula Madagascar este una speciala in multe privinte. Desi se afla la o distanta de numai 400 de kilometri de coasta de sud-est a Africii, nu a fost calcata de om pana in urma cu aproximativ 2.000 de ani. Si nici atunci de africani, ci de marinarii aventurieri din Arhipelagul Indoneziano-Malaez, aflat la o distanta de 6.400 kilometri spre Orient. Astazi, populatia tarii este un freamat tumultos si cosmopolit de malaezieni, africani, arabi, francezi, chinezi si indieni.

Comorile stravechi uitate de istorie

Madagascar este recunoscuta ca unul dintre cele mai diverse locuri de pe planeta, din punct de vedere biologic. In timp ce insula, de dimensiunile Californiei, reprezinta doar 0,4% din totalul de suprafata uscata a Pamantului, numeroasele specii de animale si plante pe care le gazduieste constituie 4% din totalul tuturor celor de pe planeta noastra. Dintre toate aceste specii, 80% sunt endemice, ceea ce inseamna ca nu se mai gasesc in niciun alt loc. De asemenea, desi Madagascar ocupa numai 1,9% din regiunea de uscat a Africii, insula este acoperita de mai multe orhidee decat intregul Continent Negru, fiind locul de bastina pentru mai mult de 25% dintre toate plantele Africii. Si, desigur, aproape 99,9% dintre toate speciile de lemuri se gasesc tot in Madagascar.

Insula isi datoreaza diversitatea biologica geologiei. Cu peste 165 milioane de ani in urma, Madagascar era un platou inconjurat de uscat, fara iesire la mare, aflat in centrul supercontinentului Gondwana. In acele vremuri, reptile gigant domneau pe Pamant, iar primele plante cu flori si primele pasari incepeau sa apara. Gondwanaland s-a fragmentat apoi treptat, lasand Madagascarul izolat in Oceanul Indian, populat de multe dintre aceste specii antice. Acestea au intrat in contact cu plante, animale si oameni care au ajuns intr-un fel sau altul pe insula, creand astfel un melanj magnific, deosebit de oricare altul de pe Terra.

Ce este insa cu spectaculoasa diversitate de rubine si smaralde pe care le ascund galeriile subterane din Madagascar? O ocheada rapida pe harta Gondwanalandului ofera raspunsul. Inainte de marea fragmentare a masei de uscat, cei mai apropiati vecini ai insulei erau estul Africii, sudul Indiei si Sri Lanka de astazi. Aceste regiuni reprezinta unele dintre cele mai bogate depozite de pietre pretioase de pe planeta. Madagascar se afla chiar la intretaierea acesor comori naturale. Doua regiuni principale unde se exploateaza si se prelucreaza pietrele pretioase in Madagascar sunt Ilakaka, in sudul indepartat, si Andilamena, la o zi de condus spre nord fata de capitala Antananarivo.

Pentru a intelege calatoria prin Madagascar este suficient de imaginat un drum "bun" de la Bucuresti la Arad si un altul, "rau", de la Arad la Zalau: un total de aproximativ 800 de kilometri. Sunt singurele drumuri decente care pot fi parcurse cu masina.

Ilakaka – paradisul safirelor

Inainte de descoperirea safirului in octombrie 1998, Ilakaka era doar un punct pe drum. Astazi, el reprezinta centrul universului Madagascarean al safirelor. Accesul este posibil printr-un drum de doua zile la volan dinspre sudul capitalei. Deoarece aceasta zone are granita si se intinde in parcul National Isalo, ingrijorarile de natura ecologista au complicat situatia exploatarilor.

Zona miniera Ilakaka este uriasa, acoperind, proababil, peste 4.000 de kilometri patrati. Aceasta suprafata include localitatile Ilakaka, Sakaraha, Manambo, Voavoa, Fotiyola, Andanolava si Murarano. In prezent, cea mai prolifica activitate miniera are loc in sudul autostrazii dintre Ilakaka si Sakaraha, dar exploatari de aceeasi natura au loc de-a lungul unei intregi centuri pe distanta dintre cele doua localitati. Cantitati enorme de safire roz, albastre, violet, portocalii, galbene si incolore sunt produse aici. In timp ce Ilakaka este faimoasa pentru productia sa prodigioasa de safire roz, si unele exemple extrem de rafinate de safire albastre pot fi descoperite aici. De asemenea, safirul de tip Geuda din aceasta regiune raspunde bine tratamentului termic.

Cele mai multe safire din Ilakaka se disting printr-un numar mare de basici interioare din zirconiu, care apar izolat sau in clustere. Materialul dur este netezit sau indepartat de apa, prezentand putine urme ale formei originale a cristalului. Majoritatea pietricelelor tind sa aiba sub o carata dupa taiere, dar si pietre mai mari sunt, ocazional, descoperite. Pietrele pretioase taiate care sa aiba peste cinci carate sunt, in general, rare.

Desigur, vizitarea localitatilor miniere ale Lumii a Treia se dovedeste adesea "o treaba murdara", unde conditiile de acomodare sunt primitive, iar calitatea mancarii lasa de dorit. Totusi, langa Ilakaka, cu placuta surprindere va fi descoperit de vizitatori Relais de la Reine, o statiune ca o... bijuterie. Conceputa ca popas intermediar pe drumul dintre Tulear si Fianarantsoa, Relais de la Reine a fost construita la intrarea in Parcul national Isalo cu mult inainte ca safirele sa fie descoperite in Ilakaka.

Vizitatorul isi poate petrece dimineata plimbandu-se incoace si incolo, de-a lungul unor drumuri aride spre mine indepartate, pentru a-si petrece apoi dupa-amiza, relaxant, la Relais de la Reine, unde se va bucura de vinurile fine si de preparatele rafinate ale bucatariei franceze. Este o placere simpla, care trebuie experimentata la prima mana.

Apologie pentru Africa

Calatorind prin Madagascar, vezi oameni si regiuni care te obliga sa iti pui intrebarea, deja existentiala, "cum se face ca unele locuri sunt atat de prospere si cu oameni atat de fericiti, iar altele asa sarace si triste?" Raspunsul ar putea fi: geografia. Aliniamentul est-vest al unor continente, versus cel nord-sud al altora a jucat, probabil, un rol important in determinarea bogatiei natiunilor.

In timp ce dovezile fosile sugereaza ca originile tuturor oamenilor se afla in Africa, de unde s-au raspandit apoi in toata lumea, doar anumite regiuni s-au dezvoltat. Responsabila este vremea. Eurasia, cu marea sa expansiune latitudinala (est-vest), le-a permis oamenilor sa calatoreasca pe distante uriase, impartasindu-si atat culturile agricole, cat si ideile si bolile. Acest transfer intr-o "piscina" geografica, genetica si intelectuala, de-a lungul a mii de ani de istorie umana, a produs oameni cu avantaje in surplus atunci cand s-au mutat in alte parti de lume.

Geografia le-a permis societatilor europene si asiatice nu doar sa dezvolte tehnologii superioare, dar si o rezistenta superioara la boli. In contrast cu Europa si Asia, Africa, Americile si chiar Australia se desfasoara mai ales longitudinal (nord-sud), de-a lungul unor zone climatice foarte diferite, facand calatoria in teritoriu dificila pentru oameni, culturi si animale. Acest lucru a restrictionat intinderea populatiilor umane, limitandu-le accesul la idei si inventii straine si transformandu-le in tinte usoare atunci cand au intrat in contact cu "armele, microbii si otelul" eurasiatic. Aceasta teorie, apartinandu-i omului de stiinta Jared Diamond, ofera o posibila explicatie a faptului ca Madagascar, la numai 400 kilometrei de Africa, a fost initial populata nu de africani, ci de marinari polinezieni, care au calatorit peste 6.400 de kilometri pentru a ajunge pe insula.

Andilamena - Goana dupa Aur

Micutul oras Andilamena se afla, fata de capitala Madagascarului, la o distanta de aproximativ o zi de condus. In acest loc, zacamintele de rubin si de safir sunt cunoscute de peste cincisprezece ani, dar numai recent a devenit posibila exploatarea lor. Satul minier principal, Moramanga, este amplasat la o zi de mers spre nord-estul orasului. Cererea din Thailanda pentru rubine de calitate joasa care sa poata fi imbunatatite prin umplerea crapaturilor cu sticla a motivat in buna masua activitatea curenta la mina de aici. Un alt punct minier din zona, Andrbabe, este recunoscut pentru safir. Vizitarea minelor de pe raza orazului Andilamena presupune permise speciale, a caror obtinere poate dura o zi intreaga. In general, turistii sunt asistati de cel putin doi politisti atunci cand abordeaza aceste locuri, deoarece jafurile se intampla des si chiar crime au loc.

Exceptand regiunea Ilakak-Sakaraha, de departe cea mai intensa activitate miniera din Madagascar are loc pe dealurile din jurul Moramangai. Traseul pana aici implica aproximativ o ora de mers cu masina, combinata cu mers pe jos prin jungla si parcurs ape cu barca. Cu putin noroc, cel care paraseste Andilamen dimineata devreme, are sanse sa fie in Moramanga pana la caderea noptii. Desigur, in mod normal, drumul poate dura si doua zile. Muste tsetse si sobolani mari pot fi intalniti in aceasta aventura, nelipsita de traversarea unor mari noroaie.

Odata ajuns in Moramanga, turistului i se va desfasura sub priviri o vale de dimensiuni apreciabile, cu o multime de corturi si colibe ingramadite haotic una in cealalta, prin tot luministul lasat de lipsa din acel loc a vegetatiei, ca un fel de sarpe maroniu urias care se taraste prin jungla. Peisajul pare desprins fix din marea goana americana dupa aur... doar ca este intalnit in jungla. Astazi, aproximativ 15 - 20.000 de oameni sapa dupa rubin si safir prin dealuri, pe fundurile raurilor si pe varfurile muntilor. Sapa chiar si campurile inundate ale orasului. Literalmente, aici mii de mineri traiesc si muncesc unii peste ceilalti.

Andrebabe – taramul vrajitorilor pigmei

O zi de mers la sud de Andilamena ii dezvaluie calatorului o mica tabara din inima junglei, la Andrebabe, unde se dezgroapa safire de inalta calitate. Locul este, se pare, mina de safir din centrul Insulei "de la capatul Universului". Se spune ca zona a fost populata de pigmei, oameni descendenti din primii locuitori ai Madagascarului. Se mai zice si ca erau vrajitori, oameni cu abilitatea de a aparea si a disparea dupa voie. Cei care vor sa viziteze acest spatiu sunt avertizati sa fie extrem de atenti la "fady", unul dintre cele mai curioase obiceiuri din Madagascar. In traducere aproximativa "tabu", termenul caracterizeaza, pe intelesul nostru, superstitiile si obiceiurile localnicilor.

In timp ce unele "fady" sunt destructive - in trecut, gemenii erau uneori ucisi sau abandonati - altele sunt benefice; cum ar fi interdictia uciderii anumitor animale sau a perturbarii zonelor dimprejurul morminetelor. Obiceiurile "fady" variaza de la o regiune la alta, chiar de la o familie la alta, avand, in final, baza individuala. Acest lucru face cumva problematica introspectia calatorului strain prin aceste locuri, deoarece nu poate sti niciodata ce este bine sau rau sa faca. Drumetii sunt instruiti expres de autoritati sa respecte absolut toate "fady"..., dar trebuie sa le si cunoasca pentru a face asta. Se pare ca cele mai importante masuri de luat includ eliminarea culorii rosii din tinuta, a uciderii de animale si a muncii in anumite zile ale saptamanii.

Drumul spre Andrebabe este sinuos si cetos, iar din padurea tropicala apropiata razbat constant zgomote bizare. Poate de la lemuri, sau poate sunt cantecele taraganate ale vrajitorilor retrasi.

In mare, cam aceasta este insula Madagascar: minele desertice din Ilakaka, jungla si raul din jurul asezarii Moamanga, Andrebabe, cele mai pure safire si rubine din lume. Si lemuri. Alte locuri de pe insula unde se exploateaza pretioasele pietre sunt Andranondambo, nordul indepartat, Vatomandry si Ambohiamandroso. Se pare ca prima mentiune a bogatiilor din Madagascar a fost facuta de capitanul francez Jean Fonteneau (sau Jean Alphonse), care pretindea ca a gasit acolo pietre pretioase in 1547. Pana in 1658, Etienne de Facourt vorbea deja despre topaz, acvamarin, smarald, rubind si safir cum ca s-ar gasi pe insula. Dar toate au fost uitate cu totul pana la inceputul anilor '90, cand interesul pentru bogatia Madagascarului a renascut.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

biceiurile
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1104 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019067 (s)