News Flash:

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei

13 Februarie 2013
848 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6478 RON (-0.0072)
USD: 4.0820 RON (-0.0247)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Memorialul Durerii

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, sau Memorialul Durerii, dupa cum mai este intitulat, este un obiectiv turistic relativ nou, dar incarcat de o mare insemnatate cultural-istorica. Situat in Sighetu Marmatiei, memorialul merita vizitat, chiar si de catre cei care au o anumita antipatie catre ororile trecutului, doar pentru simpla idee de a stii, macar vag, o frantura din ceea ce a insemnat de fapt Comunismul.

Memorialul se afla in regiunea Maramures, in fosta resedinta de judet, infloritorul oras Sighetu Marmatiei, la o distanta de 71 de km de Baia Mare si 105 km de Satu Mare si in apropriere de granita cu Ucraina. Cladirea se afla pe strada Corneliu Coposu, la nr. 4, in zona centrului istoric al orasului. Accesul in zona este facil cu trenul, autocarul, sau chiar masina personala. De la gara, respectiv autogara se poate ajunge rapid la memorial, pe jos, sau cu un taxi, avand in vedere ca orasul este micut.

Pana a deveni obiectiv turistic, cladirea a servit drept inchisoare, fiind construita si pusa in functiune in perioada dominatiei austro-ungare, in anul 1897. La inceput utilizata pentru detinutii comuni, inchisoarea a devenit in perioada regimului comunist un penitenciar pentru elitele Romaniei, transformandu-se intr-una dintre inchisorile “negre” comuniste. Oameni de cultura, invatati, politicieni, preoti, oameni de stiinta au fost inchisi in inchisoarea de la Sighetu Marmatiei si supusi la un sistem asemanator lagarelor de concentrare. Pana in anul 1950 penitenciarul si-a mentinut functia de lagar; de abia din anul 1955, cand Romania a devenit membra ONU, situatia s-a schimba, iar din 1977 cladirea capata functia de fabrica, respectiv depozit.

Insa, ororile petrecute in spatele zidurilor nu au fost uitate. Cu intentia ca nimeni sa nu mai omita efectele negative ale opresiunii comuniste vreodata, in anul 1994, sub tutela Anei Blandiana, membra a Fundatiei Academiei Civile, s-a amenajat Memorialul Durerii in cadrul inchisorii. Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei a intrat sub oranduirea Consiliului Europei, moment in care cladirea a inceput sa fie restaurata si amenajata corespunzator pentru a deveni un adevarat muzeu de rememorare. Cumva urmarind transformarea lagarelor de concentrare Auschwitz – Birkenau din Polonia si Memorialul Pacii din Normandia, Memorialul Durerii se transforma din inchisoare in atractie turistica, avand acelasi rol: de a  aminti cu fiecare hol, celula, zid, sau gratie incalcarea libertatii si drepturilor umane ce a putut fi comisa in perioada comunista.

Pe langa muzeul in sine, la Sighetu Marmatiei, in cadrul aceleiasi cladiri de pe strada Corneliu Coposu, functioneaza si Centrul International de Studii asupra Comunismului, avand o alta filiala in Bucuresti. Asadar fosta inchisoare este memorial, centrul de studiu istoric, loc de conferinte si reuniuni, si loc de expozitii. O adaptare surprinzatoare a functionalitatii unui spatiu, unde acum nici un secol isi gaseau sfarsitul sute de oameni nevinovati.

Cladirea Memorialului victimelor comunismului si al rezistentei este extrem de banala la exterior, incadrandu-se perfect in randul celorlalte cladiri. S-ar putea spune chiar, ca daca nu s-ar afla o placuta care sa indice memorialul, oamenii ar putea trece lejer pe langa ziduri, nebanuind faptul ca in spatele lor s-ar fi aflat o inchisoare. Vizitarea muzeului se face in grupuri, avand la dispozitie trei etaje amenajate in camerele de depozit, holurile, sau celule existente. Initial se intra in Sala Hartilor, unde o voce redata in difuzoare prezinta un scurt istoric al unei lungi incursiuni de represiuni. Harta Romaniei apare pe diverse ziduri, sau panouri sub variate forme, aratand amplasarea lagarelor de concentrare in Romania si estimand un numar de victime si decedati. Iscusinta si inventivitatea celor ce au amenajat spatiul, este redata in fiecare colt al incaperilor; spre exemplu, hainele unui detinut sunt puse la perete si infasurate in sarma ghimpata folosita in inchisoare, sau o vitrina infatiseaza obiectele rudimentare facute si detinute in secret de detinuti (sapun, cutit, pietre slefuite).

Odata ajunsi in culoarul de-a lungul caruia sunt dispersate celulele, vizitatorii pot vedea parterul si urmatoarele doua etaje intr-o lumina sumbra si intr-o liniste ce trezesti fiori. Celulele in sine par infioratoare, in special la gandul ca nu existau calorifere care sa incalzeasca detinutii, podelele nu erau spalate, zidurile nu erau varuite. Chiar si cu toate modificarile necesare unui memorial, inchisoare arata ca o cutie oprimanta a libertatii, insa este greu de imaginat conditia penitenciarului la momentul in care era imbacsita de detinuti maltratati, nehraniti si muribunzi.

La parter se pot vizita sali amenajate care amintesc pactele si tratatele semnate, momente ale rezistentei, ale comunismului, o cronologie a Razboiului Rece, momente din viata familiei Ceausescu, sau Celula in care a murit Iuliu Maniu. Intr-unele sali apar panouri pe pereti ce povestesc marturisirile unora care au supravietuit. Ele infatiseaza degradarea umana, psihica si fizica si rusinea in care erau cufundati detinutii, cu o malitie a gardienilor greu de imaginat. Multi sunt cei care neaga existenta unor astfel de momente in istoria Romaniei, la fel cum multi au negat ororile intamplate la Auschwitz, insa este bine ca toti sa inteleaga ca astfel de momente au existat si inca mai exista in lume.

La primul etaj se afla Celula Neagra, o celula fara pat, sau galeata servind drept latrina, fara lumina. In centrul incaperii se afla doar un lant legat de podea, unde detinutii pedepsiti erau legati si lasati inchisi zile la rand. Se mai gasesc celule prezentand artisti, poeti, sau oameni de valoare in inchisoare, momente de deportari, represiuni, sau viata cotidiana in inchisoare; de asemenea apare o sala dedicata lui Gheorghe I. Bratianu.

La al doilea etaj se mai gaseste o  Celula Neagra, alaturi de Sali precum sala Medicina in inchisoare (unde sunt infatisate bolile ce survenea de-a lungul incarcerarii), celula unde a murit Gheorghe I. Bratianu, si multe altele. Unele celuli prezinta obiecte folosite in timpul comunismului, cum ar fi masini de scris, aparate de inregistrare si urmarire a convorbirilor, altele au Audio-playere cu casti ce reproduc inregistrari din timpul interogatoriilor, torturilor, sau banale conversatii urmarite de Militie. In fiecare celula se afla cate un suport cu foi, avand rezumatul tematicii fiecarei sali amenajate, scrise in franceza, germana, engleza, italiana, sau  maghiara, marcand dorinta de a oferi informatiile cat mai multor oameni, de cat mai multe etnii, sau nationalitati.

Citeste mai multe pe turismland.ro

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

memorialul durerii sighetu marmatiei comunismul maramures baia mare
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0795 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017563 (s)