News Flash:

Oratea - cetatea de la Dambovicioara despre care nu stie nimeni - GALERIE FOTO

7 Ianuarie 2014
2864 Vizualizari | 0 Comentarii
Cetatea Oratea (in unele documente este denumita Oratia) a fost ridicata pe „Dealul Sasului”, la 1,5 km nord de satul Podu Dambovitei, judetul Arges, la circa 300 m est de soseaua Campulung - Brasov (DN73), la 6 km nord de Rucar si la 2 km de raul Dambovita.
Ipoteza ridicarii cetatii de catre cavalerii teutoni
Potrivit opiniei unora dintre specialistii care au studiat-o, cetatea Oratea a fost construita, la inceputul secolului al XIII-lea, prezumptiv in anul 1212, de cavalerii teutoni, la indemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei, ca avanpost al sistemului de aparare a Tarii Barsei. In prezent, vechea fortificatie este ruinata. Din ea s-au mai pastrat doar cateva portiuni de ziduri, cetatea aflandu-se intr-o stare avansata de degradare si invadata de vegetatie.
Printre specialistii care au atribuit cavalerilor teutoni ridicarea cetatii se numara I. Puscariu, A. Lapedatu si Gustav Treiber. Treiber invoca in sprijinul acestei ipoteze tehnica de constructie, caracteristicile turnului care este deschis catre interior, denumirea de Dealul Sasului a culmii la capatul careia se afla cetatea, precum si importanta deosebita pe care o avea drumul catre Campulung din punctul de vedere al colonistilor sasi.
Alte ipoteze
Data la care a fost construita cetatea Oratea este, de fapt, necunoscuta. Pe baza materialului arheologic gasit cat si a studierii documentelor si contextului istoric, alti cercetatori incadreaza ridicarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea.
W. Horwath a presupus ca ea fusese vama a Transilvaniei, dar ca odata cu trecerea cetatii in proprietatea Tarii Romanesti, Ludovic al V-lea ar fi pus sa fie ridicat Castelul Bran, pentru a o inlocui. Opinia nu este totusi confirmata de caracterul materialului arheologic descoperit. De altfel, pare improbabil ca regii Ungariei sa fi dispus construirea unei vami dincolo de granitele teritoriului stapanit de acestia.
In 1368 vama Tarii Romanesti se lua la Longo Campo vel juxta (acualul Campulung), ceea ce ar putea insemna ca la acea data teritoriul pe care se afla Oratea nu era in stapanirea domnilor munteni. Daca se accepta aceasta ipoteza, acestea ar insemna ca data construirii cetatii ar putea fi intre 1368, cel devreme, si 1377. Aceasta pentru ca la sfarsitul anului 1377 vama a fost mutata langa Rucar, ceea ce ar putea indica faptul ca lucrarile de constructive fusesera terminate si cetatea putea fi data in folosinta. Din registrele de cheltuieli ale Brasovului, din prima jumatate a secolului al XVI-lea, rezulta ca Oratea se afla sub jurisdictia acestui oras. Ipoteza pare a fi confirmata de o scrisoare mai timpurie a lui Radu cel Mare, scrisa in jurul anului 1496, in care aceste le cere judelui Brasovului si celor 12 pargari sa nu-i pedepseasca niste oameni care stricasera Podurile de la Oratii.
Descrierea cetatii
Cetatea, care se afla la extremitatea vestica a Dealului Sasului, strajuia drumul ce lega Campulungul de Brasov. Drumul trecea pe sub cetate, ocolind-o pe la NV si V, fiind partial sapat in stanca datorita faptului ca valea Dambovitei este foarte ingusta pe aceasta portiune. La N si la S panta este destul de accentuata iar la V si NV peretii stancii sunt abrupti. In partea de S si la E, pe directia de acces dinspre coama dealului, se afla sapat un sant lat de 10 m si adanc de 4 m. In cursul sapaturilor arheologice intreprinse in 1905 s-a constatat existenta unui zid lung de aproximativ 15 m, care bara partea sudica. Cetatea are o intindere restransa, latimea ei maxima fiind de 20 m. In interiorul cetatii, pe latura vestica, unde nu se mai pastreaza nici o urma de zid, se afla o platforma lata de 7-8 m si inalta de 2 m. Structura terenului duce la concluzia ca in partea sudica au fost efectuate nivelari cu piatra sparta marunt si cu pamant.
Fundatiile curtinelor sunt ridicate direct pe stanca, fiind mai late decat zidul propriu-zis, care are grosimea de aproximativ 2 m si este construit din piatra mijlocie cioplita sumar si dispusa neregulat. Pentru stabilizare si coeziune s-au folosit pietre mici. Emplectonul a fost realizat din piatra marunta legata cu mortar. In 1905, arheologii au observat urme ce ar putea indica extragerea pietrei folosite pentru constructie chiar din stanca pe care se afla cetatea si au estimat inaltimea initiala a zidurilor la aproximativ 7 m.
La NE se afla un turn circular deschis catre interior, asupra caruia nu s-au facut nici un fel de precizari. Portiunea sud-estica a incintei a fost singura ocupata de constructii, ridicate exclusiv din lemn, fapt atestat de urmele carbonizate si cenusa descoperite acolo. De aici s-a tras concluzia ca cetatea si-ar fi incetat existenta ca urmare a unor distrugeri violente.
Obiectele descoperite in 1905 nu au fost inventariate si nici studiate temeinic. In anii 1968-1970 a fost organizata o alta campanie de sapaturi arheologice. Cu aceasta ocazie au fost descoperite suficiente dovezi pentru a sustine datarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, unele elemente atestand folosirea ei si in secolul al XVI-lea. S-a constatat inexistenta unor materiale anterioare celei de a doua jumatati a secolului al XIV-lea.
Intrarea in cetate se afla pe latura sudica, la inaltimea de 1 m fata de stanca, si are deschiderea de 2 m. Pe aceasta portiune zidul de incinta este mai gros cu 0,80 m. Intrarea a fost astupata la o data necunoscuta.
In partea de NE, se gaseste cisterna circulara, cu adancimea de 5,35 m si diametrul de 3,40 m. Aceasta este captusita cu piatra nisipoasa, iar sub acest placaj, pe fundul cisternei, se gaseste un strat de argila pentru impermeabilizare. Deschiderea este mai ingusta si la sapaturile din 1905 au fost identificate unele amenajari pentru colectarea apelor pluviale.
Tipologic, „cetatea” Oratia nu este o adevarata cetate, ea corespunzand mai curand fortificatiilor de mici dimensiuni, al caror rol era de a pazi cai de acces sau puncte strategice importante. Este posibil ca actualul plan al cetatii sa rezulte dintr-o evolutie de la tipul de fortificatie cu o incinta circulara si turn central la cel cu incinta circulara si turn pe traseul curtinei.
Ruinele cetatii Oratea, cu cod RAN 16356.02, sunt inscrise in Lista monumentelor istorice din judetul Arges cu cod LMI AG-II-a-A-13763, constructia fiind datata la mijlocul sec. al XIV-lea.
Obiectiv turistic
In anul 2007, Consiliul Judetean Arges a preluat cetatea Oratea in vederea reabilitarii si redarii acesteia circuitului turistic. Planurile de reabilitare includ realizarea unui drum de acces in lungime de 300 de metri de la soseaua nationala, deschiderea unui santier arheologic si crearea de spatii de vanzare pentru producatorii traditionali din zona. Lipsa fondurilor a facut ca lucrarile sa fie amanate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

cetatea_oratea7
cetatea oratea oratia dealul sasului podu dambovitei judetul arges
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1104 (s) | 23 queries | Mysql time :0.041403 (s)