News Flash:

Povestea Marianei, badanta romanca care si-a platit cu ultima lichidare biletul de avion pentru a putea muri acasa…

22 Februarie 2018
482 Vizualizari | 0 Comentarii

Povestea femeii este scrisa de Elena Agapi intr-un ziar din Italia. Nu este o poveste cu happy-end, poate insa sa fie o lectie pentru romanii care cred ca in strainatate totul este lapte si miere.

„Nebuna” de pe strazile Romei

“Intr-un august, trecand pe o straduta in fata unei farmacii dintr-un cartier din Roma unde locuiam, o femeie, panicata ca nu gasea drumul spre “locul de munca”, se oprise in fata mea si tremurand ma intreba intr-o italiana stangace daca stiu unde este un parc ce se afla in fata unor magazine. Totul era confuz, pentru ca nu dadea indicii concrete. Mi-am dat seama ca e romanca si i-am vorbit direct in romaneste, moment in care a izbucnit in plans, rugandu-ma sa n-o abandonez acolo, ca s-a ratacit si evident e disperata.

In august, majoritatea italienilor cat si angajatii sunt plecati in concedii. Orasele, in cazul meu Roma, sunt parca nelocuite: putine persoane pe strazi si putine magazine deschise, transportul in comun are orar redus, alimentarele si farmaciile fac “de tura”, fiind deschise cam una din sapte pe cartier.

Dupa ce am calmat-o pe femeia panicata, am aflat ca se cheama Mariana, ca are 44 de ani si din ce oras este. Trebuia sa cumpere o reteta batranului unde lucra “fixa”, dar, cum farmacia de langa bloc era inchisa pentru doua saptamani, o adusese cu masina sotul unei romance cunoscuta in parc, urmand ca ea sa se intoarca pe jos, peste un pod, drumul nefiind in opinia acestuia prea complicat. Nici nu era, dar Mariana, necunoscand zona pentru ca era doar de o saptamana venita si trezindu-se acum intre doua poduri, mergea cand in sus, cand in jos, constatand de fapt ca nu mai stia cum sa se intoarca.

Adresa nu o stia, telefon nu avea, fiind blocat din cauza unui PIN introdus de trei ori gresit, si avea in mana doar cheile de la casa batranului, pastilele si restul de la farmacie, cativa euro. Si-aducea aminte ca in zona cautata de ea exista o mini-alimentara romaneasca.

Ajutandu-ma in felul acesta sa ma orientez, am mers de manuta pana acolo, o distanta de aproximativ un kilometru. Deja dupa o ultima intersectie, Mariana a recunoscut zona cu parculetul si magazinele care, cum v-am zis, erau toate inchise pentru “ferie” (concediu). A izbucnit din nou in plans, imbratisandu-ma, iar eu i-am lasat pe o bucatica de hartie numarul meu de telefon asa incat, imediat ce va fi posibil, sa ma contacteze, ea nestiindu-l pe al ei.

Dupa o luna imi suna telefonul, de unde aud o voce indrazneata:

– Alo, Cristina? (asa ma recomand multora) Zice: sunt nebuna care fugea ca disperata pe strazile Romei! Nu intelegeam, uitasem. Adauga: Sunt Mariana… farmacia… batranul…

– Aaaa… Mariana, ce faci? Cum o duci? Cum s-a incheiat acea zi?

Asa cum specificam la regulile generale NU POTI LIPSI decat un timp limitat, acordat problemei pentru care iesi si cronometrat. Pentru Mariana, pana jos, la farmacie, erau suficiente 10 minute, dar dansa lipsise mai mult de o ora. Batranul si-a sunat fetele, ele la randul lor pe Mariana, aceasta fara posibilitatea de a fi contactata, in fine, a avut o zi grea, urata si depasita cu amar.

Viata chinuita de badanta
Acel loc de munca era definitiv pentru Mariana, in locul unei romance care se retrasese acasa. Mariana venise in Italia direct din Germania, unde lucrase trei luni la un restaurant italian si unde fusese platita doar o luna si jumatate. Fiind mereu amanata pentru cat lucra, a decis sa plece de acolo si sa vina in Italia, unde o cunostinta ii gasise acest loc de badanta la batran. Ca multe altele, infrunta gerul, fiind motivata de o familie cu doi fii.

Schimbatul locului de munca in particular la “fix” este foarte greu, pentru ca te inveti in familia cu care lucrezi, considerand ca deja ai invatat “stilul italian” si, schimband, constati ca de fapt o iei de la capat. Alte mofturi, alte capricii si alte aptitudini. Dar schimbarea serviciului Marianei dintr-o tara in alta era o dubla suferinta.

Dupa o luna de la telefonul primit de la ea, Mariana se afla int-o alta situatie disperanta. Se trezise la usa cu romanca ce plecase si care-si voia inapoi locul de munca. Multe patesc asa ceva! In aceste situatii patronul, batran fiind, intotdeauna prefera pe “cea veche”, pentru ca sunt precum copiii care se ataseaza de mama. Asa Mariana mea, desi platise 200 euro locul de munca (existand o speculatie murdara in acest sens), se trezeste ca are 5 zile la dispozitie sa paraseasca locul. Am inceput sa dau telefoane, gasind un loc de badanta la o batrana.

Bucurie mare dar… din lac in put. Batrana era la prima badanta si nu accepta sub nici o forma sa aiba pe cineva in casa. Chinul tuturor! Batrana suferea, fiicele ei n-o puteau convinge, Mariana lupta sa se faca din ce in ce mai placuta… In fine, dupa o luna si jumatate, au dus-o pe batrana la spital, unde a si murit. Mariana avea datorii mari in tara (ca multi altii) si nu putea sa se intoarca acasa.

Dar, de cand plecase batrana in spital, eu deja ii cautam din nou alt loc de munca, asa incat, atunci cand batrana s-a stins, Mariana deja era acceptata ca badanta pentru un batran ce locuia in Inferneto, la 30 km de Roma. De data aceasta batranul avea nevasta, insa el era in faza terminala a unui cancer si tinut sub sedative puternice. Nu avea sa fie pentru mult timp serviciul. Speranta exista mereu, mai ales cand sunt doi, sot si sotie, gandind la rece zici ca, daca pleaca unul, ramane al doilea care are nevoie de ajutor. Si iata ca Mariana se vede la al treilea loc de munca. Stiti cum e zicala aceea: “unde-i bine nu-i de mine, unde-i rau hop si eu!”

Familia de batrani locuia la o casa cu etaj, necuratata de un an, cu gradina mare, cu un bolnav terminal ce nu dormea noaptea si cu doi caini, “manca-i-ar mama”, care mancau la masa cu proprietara, deci implicit cu Mariana. Chiar daca era iarna, usile casei nu trebuiau inchise niciodata ca sa permita acelor “sufletele de animal sa iasa la pipilus” cand vor. Va inchipuiti ce rol avea Mariana mea in acea casa congelata, dar sigur de badanta nu! Jaleee!!! Cauta iar, dar pana gasesti, timpul trece. Nu-si permitea sa stea fara salariu, trebuind sa reziste cum poate.

Dupa trei luni in sfarsit am gasit loc de babysitter tot “fixa”. Intre timp murise si batranul cu tumoarea. Iar batrana a mai ramas doua luni, apoi s-a mutat in satul sau natal. Buun! Mariana incepe munca la familia cu doua fetite dragalase, unde se parea ca “nu avea mare lucru de facut”, asa cum i se spusese la interviu. “Era si cazul”, zice Mariana. Vorba aia curat peste curat, de gatit nu trebuia sa gateasca pentru ca gatea “doamna” si avea camera ei in afara apartamentului familiei. Deci nu avea sa fie deranjata, ci, dimpotriva, i se respecta intimitatea.

Dar realitatea era alta! Era culcata, draga de ea, la subsolul blocului, intr-una din boxe, unde avea un pat, o masuta si o baie improvizata, iar umiditatea, e lesne de inteles, era cu mucegai pe pereti.

A doua zi a inceput activitatea si Mariana s-a dovedit a fi prima care a rezistat multe luni acolo, caci toate plecau dupa trei luni.

Doamna, mama fetitelor, era fixata cu curatenia la nivel de obsesie. Facea trei masini de spalat la zi, cheltuind 500 euro pe luna doar cu detergentii, in aceeasi masura fiind si de calcat. Zilnic, Mariana trebuia sa calce, sa aspire si sa spele pe jos cei 300 metri patrati cat avea apartamenul, plus 4 balcoane, apoi sa duca fetitele in parc si sa pregateasca si ingredientele pentru cina.

Pe langa Mariana, care era fixa, venea inca o persoana de doua ori pe saptamana sa faca in profunzime fiecare camera. Daca doamna era indecisa cu ce sa se imbrace dimineata, analiza 5 bluze, alegea una si restul le dadea la spalat pentru ca intrasera in contact cu exteriorul sifonierului, le atinsese si nu era igienic. Era cu probleme mari! Ritmul si atmosfera muncii in acea casa erau foarte stresante. Apoi, micutele erau foarte rasfatate si erau momente cand se comportau urat cu Mariana, aceasta neputand sa rezolve situatiile, caci prima regula: “nu-mi pui copiii mei la punct niciodata”.

In fine, dupa o lupta de 10 luni de rezistenta, Mariana mi s-a plans ca o doare tare o zona intre san si subrat, asa am aflat ca are un nodul de circa 20 de ani si care s-a marit, dar refuza orice fel de control medical. De la o zi la alta stresul crestea la munca, parintii copiilor certandu-se aproape in fiecare seara intre ei, cu urlete dementiale. Mariana voia sa plece, dar numai acasa nu. Eu deja o sfatuiam sa puna punct si sa mearga in tara la familia ei.

In ceea ce priveste familia ei, dansa, ca multe alte badante, nu doar ca avea probleme mari, dar nici nu vreau sa intru in latura privata, aparte ca nici nu cunosteam prea multe detalii. Ceea ce va pot spune e ca facea pe mama, sotia, apoi pe bunica, exact ca toate care sunt plecate, prin telefon. Deci, Mariana trebuia sa schimbe locul de munca, dar nu-i mai gaseam in alta parte, nu se mai ivea nimic. Cu drag o recomandam oriunde, pentru ca nu te facea de ras acolo unde-i gaseai de munca, fiind harnica, curata, rabdatoare, isteata si era indragita peste tot. Insa intr-o zi si-a gasit singura, tot ca badanta pentru un alt batran, printr-o alta cunostinta de-a sa, la 30 km de Roma, intr-un orasel.

Lupta cu propria boala

Tineam legatura telefonica zilnic. Intre timp eu insistam sa mearga la control, mai ales ca incepuse sa sangereze zona cu nodulul, asa incepand o serie de analize si ecografii. A reinceput ca badanta, dar s-a gasit ca are pe cap si batranul vaduv si un fecior de-al lui, un holtei de vreo 40 de ani, fiind platita cu un salariu foarte mic. Au trecut cateva luni si Mariana a terminat investigatiile medicale primind diagnosticul pe care nu si-l doreste nimeni niciodata.

Uite asa, cu lupta de a rezista locurilor de munca vitrege, Mariana incepea si lupta cu boala care avansa. Avea extinsa o familie de noduli acum. Nu a vrut sa se retraga in Romania. Voia sa-si dea o sansa medicala aici in Italia, unde sa zicem ca esti tratat altfel. Acasa trebuiesc bani, zicea, si avea dreptate. A fost programata pentru operatie la Roma, la spitalul San Giovanni, unul din spitalele bune. Si-a luat zile din concediu, venise din Romania fiul si nora, fiul gasind ceva de lucru pe santier, dar foarte putin si nora inlocuind-o pe Mariana la “fix”.

Operatia a reusit, dar drumul spre insanatosire era inca lung. A continuat cu chimioterapia, urmand perioada de cadere a parului. Timpul trecea, nora si fiul trebuiau sa se intoarca in Romania pentru ca serviciu nu prea gaseau si mai trebuia sa se nasca si un bebe. Mariana urma sa finalizeze cu alte serii de analize, ca apoi sa plece si dansa definitiv. Parea ca treburile intra pe un fagas normal. Salariul tot mic, dar, de acuma, biata Mariana se invatase cu exploatarea, multumita ca, o data la doua zile, poate sa fuga sa-si faca atat analizele cerute, cat si tratamentele injectabile prescrise.

Un nou calvar de badanta

Vine toamna, vine barza! Mariana devenea bunica prima data celei mai minunate fiinte din familie ce-i dadea sens vietii, o fetita. A gasit o persoana sa o inlocuiasca la batran si a plecat pentru doua saptamani in Romania. La intoarcere, persoana lasata sa o inlocuiasca a combinat, cum multe combina, “furand” locul de munca al Marianei, aceasta fiind nevoita sa-si caute de lucru. Plans, tristete, cearta, discutii, boala si poftita in drum.

A gasit dupa o saptamana iarasi la un batran, dar senil bine, fara echilibru, foarte inalt si voluminos, amanunte pe care mereu le descoperi abia dupa ce incepi munca pentru ca la interviu cand mergi (culmea!) bolnavul nu mai este bolnav si familia bolnavului, in majoritatea cazurilor, ascunde realitatea, altfel nu gasesc badante, mergand pe ideea cat va sta, va sta noua badanta. A inceput deci acolo, pentru ca apoi Mariana sa mai faca o operatie si chiar lucra asa cu punga-sonda agatata de cot intr-o sacosa. I-a fost foarte greu, s-a chinuit asa, trebuind sa fie atenta mereu pentru ca batranul avea obiceiul si lovea cu bastonul, de vreo doua ori prinzand-o chiar.

Dupa o perioada, Mariana a gasit de lucru la o pereche de batrani, asa lasand batranul senil. Un alt inceput, mereu cu sperante pozitive. Acolo a rezistat doar o luna, caci au culcat-o pe hol, doua dormitoare fiind tinute sub cheie si pus la dispozitie doar o camera ce servea batranilor. Batrana se plimba sus-jos toata noaptea si batranul toata ziua. Apa calda nu, detergenti nu, nici de rufe, nici de spalat casa, batranii nefiind prea mult sanatosi cu capul.

A plecat de acolo pe neasteptate, fara sa aiba un alt loc de munca, dar nu era nici de stat. Dupa ce s-a chinuit trei saptamani dormind la o asa zis prietena ce-i dadea mai mult probleme decat o ajuta, Mariana si-a gasit servici la o batrana vaduva. Parea ca e binisor, dar pe Mariana nu o mai interesa prea mult sa mai alerge dupa alte locuri de munca pentru ca decisese ca acesta e ultimul loc de munca in Italia, urmand sa se retraga definitiv acasa. Terminase cu analizele stringente, terminase cu seria de operatii, parea ca totul era sub control si in linie dreapta, fapt pentru care a decis sa incheie acest capitol si in maxim trei luni sa plece acasa si sa-si creasca nepotica.

Final tragic

Povestea Marianei se incheie. Trecuta prin multe, Mariana, termina cele trei luni de munca, insa urma cu alte trei luni de coma, caci intrase in metastaza galopanta. Adusa in coma la Roma, am vizitat-o zilnic pana cand a trebuit trimisa acasa, dar nu sa-si creasca nepotica, ci intr-un alt loc rece, umed si adanc…

Cu banii din lichidare Mariana si-a platit ultimul bilet de intoarcere acasa…”

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

straduta farmacii cartier roma femeie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1181 (s) | 34 queries | Mysql time :0.031569 (s)