News Flash:

Sluga la ciobani, bodyguard-ul mafiei, detinut. Cum a ajuns Tiberiu Useriu sa castige maratonul de la Polul Nord

16 Martie 2018
186 Vizualizari | 0 Comentarii

Tiberiu Useriu a uimit o lume intreaga atunci cand a castigat competitia pe viata si pe moarte de la Polul Nord de trei ori. Ce nu stiu multi, este povestea vietilor lui paralele.

A fost sluga la ciobani, pizzar intr-un restaurant italian, bodyguardul unui interlop sarb si autor de jafuri armate. Dupa ce a stat intr-o inchisoare de maxima siguranta, timp de zece ani, a reusit sa o ia pe un drum mai bun, alergand in competitii extreme pentru o cauza nobila: Tasuleasa Social, o asociatie care impadureste Romania.

Multi ar spune despre el ca este robot. E singurul pamantean care a castigat, de trei ori la rand, cel mai greu ultra maraton din lume: “6633 ARCTIC ULTRA”. O cursa extrema, la Cercul Polar, in care se inscriu cei mai curajosi si mai rezistenti sportivi din lume.

O competitie in care s-au aliniat la start soldati din trupele speciale, dar care au abandonat pe parcurs, pentru ca nu erau pregatiti psihic. Tibi a reusit, in 2017, sa incheie cursa extrema de 566 de kilometri in 159 de ore, doborandu-si propriul record, din anul anterior. A infruntat temperaturi de -40 de grade, care i-au pus viata in pericol. Cei de acasa aflau prin telefon incercarile prin care trece. Nu a abandonat, iar intreaga lume a auzit de romanul Tiberiu Useriu, arata stirileprotv.ro.

Tiberiu Useriu: ”Desi par un om de fier, nu sunt. Dar cand intru in tunelul meu, pot sa suport foarte bine durerea. Atunci cand vezi ca ai degeraturi de gradul 1,2 si vezi cum cade una alta de pe tine, fiecare avem momente in care ne gandim de ce facem asta.

Am trecut prin cateva momente atunci cand mi-au inghetat ochii si pana sa imi dau seama ce trebuie sa fac. Nu am mai putut sa imi deschid ochii pentru ca am avut un vant foarte tare din fata si nu am fost protejat cu ochelari si atunci am intrat in panica. Am reusit cumva sa suport foarte bine durerea sau sa ma obisnuiesc cu ea.”

Arctic Ultra a fost pentru Tibi, asa cum spune el, cel mai bun loc de ucis demoni, amintiri, traume si iluzii. A fost confruntarea cu trecutul - acolo, in desertul alb, s-a iertat pentru tot ce a facut cand viata lui parea desprinsa dintr-un film de actiune.

Tiberiu Useriu: ”Voi stiti cine e eroul asta? Cel mai greu a fost atunci cand te impuscai pe strazi si s-au tras 4 gloante in tine. In celula aia nu aveai nimic. Eu mi-am pierdut identitatea, eram un numar: 2800.”

Tibi nu a fost mereu un sportiv, gata sa demonstreze lumii ca poate invinge moartea. Vietile pe care le-a trait pana la 35 de ani l-au pregatit pentru aceasta cursa nebuna. A plecat din tara imediat dupa Revolutie si dupa, ce a lucrat in cateva restaurante, a gasit cai mai usoare de a face bani. A ajuns martor la alba-neagra in Gran Canaria, cu cativa prieteni din Bistrita. A devenit apoi garda de corp a unui politician sarb, despre care a aflat ulterior ca facea parte din mafie. Nu a durat mult pana a executat comenzi importante inclusiv jafuri armate. Totul, dintr-o sete de adrenalina si inconstienta spune el acum.

Tiberiu Useriu: ”Am inceput cu masini de lux, apoi la bijuterii si am trecut la jafurile la masinile blindate.

La una dintre urmariri, s-a tras dupa noi si noi am ripostat. Atunci s-a intamplat incidentul cand l-am nimerit pe unul dintre gardieni. A fost momentul de panica, nu stiam ce se intampla. Nu am stiut ca am impuscat un om. Am aflat de la televizor cand am fost dati in urmarire generala. Nici nu stiam daca l-am impuscat eu sau unul dintre complici. Am aflat dupa analiza ca acel glont a fost tras din arma mea.

Nu a fost un glont tras direct. Noi, ca sa scapam din ambuscada respectiva, ne-am intors si am folosit armele. Un glont a ricosat dintr-un burlan. Nu a fost cu urmari grave, dar odata ce indrepti arma spre un om am fost invinuit de tentativa de omor.”

A ajuns chiar sa fie cautat prin Interpol. A fost capturat si a reusit sa evadeze de doua ori, dar a treia oara, a ajuns “clientul” unei inchisori de maxima siguranta, din Germania. Zece ani a stat inchis in locul pe care il numeste “iadul alb”.

Ca sa poata rezista singur,  intre patru ziduri, doar cu gandurile lui, Tibi a incercat sa uite tot ce il lega de trecut, dar si sa isi goleasca mintea de orice plan pentru viitor. Condamnarea initiala era de peste 20 de ani.

Tiberiu Useriu: ”Eu dupa 5 ani de zile am crezut ca m-am nascut acolo. Meditam efectiv sa uit de trecutul meu, pentru ca imi facea rau. Tot am uitat din trecut, nume, date de nastere. Eu acolo nu aveam un nume, eram un numar: 2800. Viitorul imi face si mai rau pentru ca nu exista un viitor. Am inceput sa meditez sa imi golesc gandurile, amintirile.”

Pedeapsa i-a fost injumatatita, insa primele sase luni dupa ce a iesit din inchisoare au fost mai grele decat cei 10 ani intre ziduri. Nu mai era legat, dar simtea ca inca are lanturi la picioare. I-a fost greu sa inteleaga libertatea. Nu o data si-a facut bagajul si a mers la granita cu gandul sa se intoarca la inchisoarea din Germania. Martorii agoniei lui au fost mama si fratele lui Tibi, Alin.

Tiberiu Useriu: ”Ma trezeam dimineata si asteptam sa aud ceva. Acolo am fost obisnuit, trebuia sa aud pe cineva sa deschida usa si sa imi dea mancare. Nu am fost obisnuit sa apas pe clanta, sa ies afara si chestia asta era foarte greu sa o accepti ca se poate intampla sa o faci tu. Iti dai seama, eu zece ani de zile nu am apasat o clanta, nu am mai deschis o usa.”

Sunt noua ani de cand Tibi este un om liber. Acum are 44 de ani si este un om schimbat. Transformarea lui s-a produs in timp. In procesul de recuperare a avut un rol important psihologul cu care a vorbit. Nimeni altul decat fostul ministru al Educatiei: Mircea Miclea. Terapia au facut-o in afara cabinetului.

Terapia a dezgropat lucruri din trecut pe care le-a tinut mult timp ascunse. De mic a avut o viata grea. Parintii lui au divortat, iar la inceput a ramas cu tatal sau, care il dadea la stana. Primea atat de multe batai, incat incepuse sa creada ca le merita.

Mircea Miclea, psiholog: ”Cand l-au lasat la stana si umbla noaptea dupa cate o oaie ratacita, a fost foarte nasol, dar chestia aia l-a ajutat sa se orienteze noaptea prin padure, cum se orienteaza la maratoane, fara niciun fel de instrumente. Si frica aia, nu mai am frica de nimic. Daca vad ursul, na bine, l-am mai vazut si ce?”

Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le-a invatat in ultimii ani a fost sa ierte. La iertare se gandeste si cand se intoarce in copilarie. Nu a mai tinut legatura cu rudele din partea tatalui si nici cu parintele lui din adolescenta. Isi revede un verisor pentru prima oara, dupa 35 de ani.

Tibi Useriu: ”Stii ce e fain? 35 de ani nu s-a schimbat nimic aici. Asta era grajdul si aia era casa unde stateam noi.”

Tatal lui Tibi este capitolul inca neincheiat.

Tiberiu Useriu: ”O sa ma duc macar sa il vad, sa ma uit in ochii lui. Sa ma uit in ochii lui sa vad ce zice. Ca ne-a lasat si o fost gata, nu o mai vrut sa auda de noi. Si asta nu am inteles niciodata, de-aia is curios cum ii acuma.

Nu a fost vorba de iertare, poate asta a fost drumul pe care a trebuit sa il am, dar ca parinte nu am inteles ce a avut cu noi. Cu siguranta o sa am copii, dar asta a fost tot timpul frica mea, sa nu devin ca el. Sa nu fac cum a facut el. Stiu cum am copilarit si a fost unul dintre gandurile mele. A fost si viata de asa natura incat sa iti faci o familie a fost foarte greu.”

Fara sa se uite in urma, Tibi a fugit de la el la 12 ani, dar nu a scapat de bataie nici la mama lui. Cea mai dureroasa pedeapsa a fost cand mama lui a aflat ca a furat bicicleta unui vecin. L-a batut cu un cablu si i-a facut atat de multe rani, incat nu a putut merge la scoala o saptamana. A iertat-o, iar relatia lor de acum e relaxata, pot privi in trecut cu seninatate si cu umor. Tanti Efti, asa cum ii spun baietii, ii rasfata cu placinta cu branza si cu paine de casa.

Mama lui Tiberiu: ”Acum nu as mai face asa. Roata s-a invartit, nu se mai poate da inapoi. De multe ori inveti si din greseli. Atunci veneai de la lucru, te penaliza seful, veneai acasa gaseai copiii facand rele. In viata ai si bune si rele, dar acum sunt multumita ca sunt amandoi realizati. Inainte cum o fost asa copil rebel, nu m-am gandit ca ajunge asa. Deci mama o schimbat, de la rau la rebel. E un pas foarte mare. Facea toate prostiile care se puteau face in contra unui parinte.”

Tibi a considerat ca nu ar fi corect ca cei care il admira pentru performantele sportive sa il vada ca pe un erou, fara sa ii cunosca si celelalte fete. Copilul abuzat si infractorul care a comis jafuri armate si care a evadat din doua inchisori. A rezumat ce a trait in zece capitole, cuprinse in cartea “27 de pasi”. Nume dat dupa numarul de pasi pe care ii putea face in curtea inchisorii de maxima siguranta, unde era scos singur, o ora pe zi.

Tiberiu Useriu: ”Cand a aparut cartea, mama a fost prima care a avut nevoie de ea. Am inceput sa vorbesc cu Mircea despre traumele cu mama si ne gandeam cum sa le punem in carte, ca erau traume foarte mari. Mircea statea asa si nu intelegeam de ce sta asa, nu zice nimic. La un moment dat, da cu pumnul in masa - ”ba, asta trebuie: de ce ai iertat-o?” Pai cum sa nu o iert, ca e mama mea. Mai ales ca acum am o relatie cu mama, vai de capul meu.”

De fapt, cartea este un fel de spovedanie in fata tuturor. E despre impacare si despre curajul de a o lua de la capat. Despre un om care a fost jos, dar care a reusit sa se foloseasca de trauma pentru a deveni mai puternic decat multi. Asa au inteles cei care se intrebau ce facea “nebunul” care se imbaia la copca si alerga dezbracat iarna in zapada, prin pasul Tihuta.

La Polul Nord, Tibi a alergat din dorinta de a face cunoscuta cauza Asociatiei Tasuleasa Social, infiintata de fratele lui, Alin Useriu, si care se ocupa de impaduriri, din anul 2000. Pana acum au plantat aproape un million de copaci, cu ajutorul voluntarilor. La Tritenii de Jos, in judetul Cluj, au avut 1200 de ajutoare.

Tiberiu Useriu: ”Ceea ce se vede aici a fost schimbarea mea. Eu cand am venit la Tasuleasa Social, planta. Proiectele celelalte au aparut in ultimii ani. Am incercat sa ma integrez intr-un proiect, cum se face o impadurire.”

Alin Useriu: ”Exista in viata noastra cand suntem pe o carare si alta data pe alta carare. Nu credea in activitatile ... cand era in cealalta parte, eu ii povesteam ce facem la Tasuleasa, se cam uita prin mine.”

Tiberiu Useriu: ”Imi povestea despre Tasuleasa Social si ii ziceam ”mai Alin, acolo, si mai ales ca stiam zona unde am copilarit, cu cine, cu aia voluntariat? Asta e un fel de munca patriotica, ca in scoala cand ne scoteau la sfecla si la mere. A fost colacul meu de salvare, eu a trebuit sa dau doar din maini sa ajung la mal.”

De cativa ani, a luat nastere si proiectul de suflet al lui Tibi: via Maria Theresa. O competitie in Muntii Calimani. Asociatia incurajeaza sportul pe munte si a reabilitat acest traseu vechi de sute de ani. Reamenajeaza, repara si marcheaza drumul pentru competitii montane, aducand mii de turisti in zona, in fiecare vara.

Iarna, asociatia strange cadouri pentru camionul de Craciun. Anul acesta se vor bucura de daruri aduse din Germania 20 de mii de copii din familii nevoiase.

Tiberiu Useriu: ”Sunt multi care cred ca eu sunt persoana care a fost inainte, oameni care cred ca asta e doar o fatada care o sa treaca si o sa fiu ca inainte. Dar fiecare poate sa gandeasca si asta e foarte frumos. Fiecare gandeste diferit, iar la un moment dat timpul va dovedi ceea ce sunt si ceea ce o sa devin. Stiu unde e balanta si dar stiu cine ma judeca si cine s-a schimbat, am mii de mesaje de la oameni care cu ajutorul meu au schimbat ceva in viata.”

Cel mai important capitol din viata lui Tibi nu este despre maratoane sau competitii extreme, nici despre jafuri armate sau evadara. Este despre puterea de a schimba viata dupa ce ai fost pierdut, despre a-ti asuma trecutul si a imbratisa viitorul.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tiberiu useriu competitia polul nord paralele ciobani
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0941 (s) | 34 queries | Mysql time :0.028621 (s)