News Flash:

Topul celor mai dulci obiective turistice

16 Ianuarie 2013
2666 Vizualizari | 0 Comentarii
Turkish Delight

De la lokum-ul turcesc, prezentat in cele mai atragatoare combinatii, pana la inghetata rosie sau prajiturile cu branza, aromate si racoritoare, “obiectivele turistice” dulci sunt o adevarata ispita pentru turisti, indiferent ca sunt sau nu gurmanzi.

Indulgentele culinare sunt o tentatie in plus, in timpul vacantelor si cu greu poti face fata ispitei de a nu testa bucataria locala. Cele mai multe destinatii pentru concediu au cel putin un desert specific, pe care il prepara foarte de bine si care are o istorie savuroasa in spate. Am ales sase orase renumite atat pentru atractiile clasice, cat si pentru dulcele lor irezistibil.

Lokum in Istanbul

Ali Muhiddin Haci Bekir a fost cel mai faimos dintre toti cofetarii Imperiului Otoman. Venit la Istanbul din orasul de munte Kastamonu, in 1777, el si-a deschis un magazin in centrul vechi, unde a pus la preparat delicioasele dulciuri cu aspect de bijuterii stralucitoare, cunoscute sub denumirea de lokum, de catre localnici, in timp ce pentru restul lumii sunt cunoscute ca “delicii turcesti”.

Magazinul principal al lui Ali Muhiddin Haci Bekir este situat in apropierea de Spice Bazar. Exista, de asemenea, magazine pe Istiklal Caddesi si in piata Kadikoy. Delicioasele produse pot fi ambalate in cutii decorative, devenind, astfel, un cadou potrivit pentru cei dragi.

Cheesecake in New York

Branza, intr-o forma sau alta, a fost preparata si consumata in Europa inca din 1400. Dar locuitorii din New York au adaptat ingredientul si l-au introdus in istoria lor sub forma unei prajituri cu branza.

Inagurata de restarurantul Lindy, din Midtown, deschis de catre Leo Lindermann in 1921, prajitura servita acolo (din crema de branza, smantanna, un strop de vanilie si o crusta de fursec) a devenit rapid extrem de populara in anii “40. restaurantul Junior’s, care s-a deschis pe Flatbush Ave in Brooklyn, in 1929 prepara propria sa versiune a tortului cremos, cu o crusta de biscuit graham.

Inghetata in Florenta

In timpul Renasterii si in secolul al 16-lea, in Florenta, doi bucatari au facut istorie, preparand inghetata: Ruggeri, un fermier care crestea pui si care a devenit respectat in lumea gastronomiei, dupa ce i-a preparat Catherini Medici un sorbet si Bernardo Buontalenti, un arhitect bine-cunoscut, care a produs un desert inghetat, pe baza de zabaglione (un desert facut din galbenusuri, zahar si vin dulce) si fructe.

Ambii sunt considerati parintii fondatori ai culturii “gelato” din Italia.

Florentinii iau foarte in serios industria gelato. In oras exista o rivalitate acerba intre producatori, iar turistii sunt cei care profita din plin de concurenta. Toti comerciantii se straduiesc sa obtina cea mai fina, cea mai cremoasa si cea mai aromata inghetata. Aromele se schimba in functie de fructele de sezon.

Recomandari  speciale sunt pentru Gelateria dei Neri (se servesc preparate semifreddo, preturile sunt mai mici si ai ocazia sa incerci gusturi tari, precum cel de gorgonzola), Gelateria Vivoli si Grom, un nou venit care se foloseste de foarte multe ingrediente organice.
Intodeauna vei fi intrebat daca vrei si crema cu inghetata da. Cel mai bun raspuns este “si”.

Gula Melaka in Melaka

Fabricat din sago, zahar de palmier si lapte de cocos, acest desert traditional este rareori servit in afara casei localnicilor.

Denumirea de “gula melaka” se refera la zaharul de palmier, iar ineditul ingredient este atat de important in prepararea produsului, incat acesta din urma este cunoscut, de foarte multe ori, dupa acest nume. Desertul se gaseste in cateva restaurante din Malaezia, in special in Melaka.
Vafe Bruxelles in Gent

Un mod rapid prin care poti face distinctia intre turisti si localnici este felul in care isi comanda vafele. Belgienii nu vor cere niciodata vafele cu frisca, toppinguri elaborate sau creme de ciocoalta, asa cum fac turistii, ci le vor servi in cafenele sau braserii, unse cu unt si presarate cu putin zahar pudra.

Etablissement Max este o braserie eleganta condus de Yves Van Maldeghem, a carui familie a inceput afacerea cu vafe la un targ mobile. Yves coace vafele cu ajutorul rudelor, in forme din fier, vechi de 120 de ani. De asemenea, el mai prepara clatite si bline cu mere.

Pastel de Nata, in Lisabona

Cu fiecare muscatura pe care o iei dintr-un desert portughez, consumi cate un pic de istorie. Industria dulciurilor din Portugalia a inceput in clipa in care arabii au adus zaharul in tara. In timpurile medievale, maicutele si calugarii intreprinzatori au facut si au vandut “doces conventuais”, tradus literal drepte “dulciuri de manastire”.

Cel mai cunoscut dintre acestea este “pastel de anat”, o tarta cremoasa cu crusta din oua. De ce oua? pentru ca povestea sustine ca maicutele ramaneau cu foarte multe galbenusuri si au inceput sa conceapa retete speciale pentru a le folosi si pe acestea. Incepand cu 1837, o patiserie numita Antiga Confeitaria de Belem a inceput sa ii rasfete pe localnici, oferindu-le produse divin de delicioase, numite pasteis de belem. Practit, acestea erau niste cuiburi din aluat de pateu, umplute cu creme, coapte la 200 de grade, pentru a obtine o crusta apetisanta, aurie si apoi pudrate foarte putin cu scortisoara.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

etablissement max
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Turism.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1021 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021475 (s)